continuare...

O alta boala serioasa si incurabila, care nu a fost niciodata o problema in Bizant, dar care a aparut: chestiunea nationalitatii.

De fapt era o realitate ca problemele de nationalitate in Bizant nu existasera de secole. Ca descedenti istorici, legali ai Romei antice, care a fost distrusa de barbari in secolul al V-lea, locuitorii Bizantului isi spuneau romani. Intr-un imperiu vast, impartit in multe nationalitati, era o singura credinta: crestinismul ortodox. Bizantinii au implinit literal invatatura crestina o unei umanitati noi, traind in spirit divin, unde «nu este grec, nu este iudeu, sau scit», asa cum a scris Sf. Ap. Pavel. Aceasta speranta a tinut tara departe de furtuna conflictelor etnice. Era suficient ca orice pagan sau strain sa accepte credinta ortodoxa si sa o confirme prin fapte, pentru a deveni membru deplin al societatii.