Iată câteva doar din metodele "crestine" folosite de catolici pentru a-si extinde dominatia teritorialã. Ca să nu mai vorbim de nenumărate alte exemple asemănătoare găsite în istoria altor natii: cruciadele sângeroase care au culminat cu căderea Constantinopolului sub cruciati în 1204 si slăbirea iremediabilă a puterii militare a Bizantului confruntat cu amenintarea turcească - in această cruciadă, a IV-a, armatele apusene au profanat si distrus biserici si catedrale, au jefuit si înstrăinat odoare si multe sfinte moaste din locasurile sfinte ale Constantinopolului.
Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Ea a scris chiar papei din Roma cerând un minim ajutor militar. Si care a fost răspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.
Apare însă imediat si întrebarea firească: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii si fratii Ortodoxiei, când ei si acum încurajează si-si întăresc prozelitismul în tările ortodoxe ale Europei răsăritene?

Să ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru români, cu scopul declarat "să constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare"(1).
Se găsesc deasemenea în Roma şi alte institute făcute pentru a sustine o intensă propagandă catolică în rândul popoarelor din Orient: "Institutum Pontificium Orientale" (din 1917), "Institutul Biblic Pontifical" (pentru promovarea uniatismului prin studii si publicatii). Din 1921 functionează la Roma un institut special pentru rusi, numit "Russicum", iar în 1937 la Roma s-a desfăsurat primul "Congres International pentru Orientul Crestin"(1).