Nu stiu de ce se tinde ca noi trebuie sa vedem in Dumnezeu un nene mare care sta si ne pandeste la colt, cu batul in mana, sa vada cum si ce gresim ca sa ne pedepseasca si, daca se poate, cat mai crunt.
Suntem oameni si suntem supusi greselii. Facem pacate pentru ca asa e in firea noastra. Dar, nu cred ca facem pacate pentru a ne primi neaparat pedeapsa. Nu cred ca Dumnezeu ne indeamna sa facem pacate pentru ca El sa puna apoi batul in functiune. Sa ne amintim de Biblie si, iar spun pentru a cata oara, ca Iisus i-a spus Mariei Magdalena ca mult ai gresit, mult ti se iarta. Noi nu trebuie sa facem pacate, trebuie sa ne infranam, sa ne oprim de la a face pacate, asta nu trebuie sa fie un indemn inteles gresit la a pacatui pentru ca nu se stie cum va fi pentru noi.
Rugaciunea fara actiune cred eu ca nu are nici un efect. Degeaba ma rog eu pentru sanatate, pace, lumina, reusita in anumite situatii etc. Daca nu si actionez pentru a le avea sau obtine, rugaciunea e zadarnica, pentru ca Dumnezeu da, uneori poate nemeritat de mult, dar si noi trebuie sa vrem si daca vrem trebuie sa actionam.
Un proverb nascut din intelepciunea milenara a poporului nostru spune ca: "Dumnezeu da, dar nu-ti baga si-n traista". Nu trebuie sa ignoram aceste perle de intelepciune pe care le-am mostenit si nici faptul ca cel mai mare filosof, mai drept si mai profund este poporul.
|