După aceste scandaloase consideraţii ale ierarhiei romano-catolice, ne întrebăm dacă acestia mai pot fi oare numiti crestini; întreaga imnografie ortodoxă si în special cântările Postului Mare se referă la pierderea caracterului mântuitor al Legii celei Vechi, odată cu întruparea, răstignirea, moartea si învierea lui Hristos Iisus, Dumnezeul cel adevărat. Numai respectarea Legii Vechiului Testament, fără acceptarea lui Iisus Hristos ca pe Fiul Tatălui Ceresc si Dumnezeu adevărat, nu poate duce la mântuire.

Vechiul Testament are desigur importanta lui covârsitoare, proorocind despre certitudinea venirii lui Mesia. Profetii Vechiului Testament vorbesc despre Mântuitorul si despre Împărătia Lui, despre Maica Domnului, despre Noul Templu - Biserica lui Hristos - mai strălucitor si mai plin de slavă decât templul iudeilor din Ierusalim. Mesia Hristos a venit deja pentru noi crestinii, pe când iudeii încă Îl mai asteaptă; orbirea si învârtosarea inimilor lor rămân si astăzi aceleasi ca pe vremea Mântuitorului.

Legalismul, formalismul, răstălmăcirea până la extrem a Legii, persistă si azi ca atunci când Mântuitorul îi Învinuia pe cărturari si pe farisei că înteleg semnele schimbării timpului, privind la cer , când e soare sau e nor, dar nu înteleg semnele plinirii vremii. Însuti mântuitorul Hristos a spus că El nu a venit să strice Legea, ci să o plinească.

Cu aceeasi semnificatie este si următorul fragment dintr-un imn ortodox. Acesta confirmă credinta Bisericii Ortodoxe că păstrând numai vechile porunci ale Vechiului Testament si totodată negând dumnezeirea Mântuitorului, asa cum fac iudeii, reprezintă o vesnică osândă pentru iudei: "O, adunătură vicleană si desfrânată (adică sinagoga)… de ce tii Legământul dacă nu esti mostenitoarea lui? De ce te lauzi cu Tatăl, dacă nu ai primit pe Fiul?" (stihira III pentru Vecernia Marii Luni).

De când si-a început studiile teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influentat de duhul filosofilor necrestini modernisti: Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner si de asemenea de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar.

Iată un exemplu din declaraţiile caracteristice papei Ioan Paul al II-lea: "Este nevoie să separăm crestinismul de forma lui europeană. Popoarele cu o cultură străveche au dificultăti în a accepta crestinismul, întrucât această religie le este prezentată în formulele ei europene… Întelegem că se impune o africanizare, o indianizare, o niponizare a slujbelor noastre crestine."

Teologul ortodox va vedea fără îndoială în această declaratie a papei greseala tipică a catolicilor privind concepţia despre mântuire, despre Traditie si despre adevărul mântuitor, anume că toate acestea sunt numai o chestiune de moştenire culturală