Citat:
|
În prealabil postat de Leinarius
Bun... :rolleyes:
Asta e una, iar unirea sufletelor e altceva...
AI o viziune romantica, Anca. Dar sa stii ca nu e chiar asa.
Iar exemplele de femei vaduve, batrane, care supravietuiesc ani buni sotilor lor te contrazic, oarecum.
Nu se unesc sufletele, nu au cum, pentru ca sufletele sunt date de Domnul la inceputul vietii in trup, iar ele nu se iau si se amesteca.
Cred ca pentru tine ar face bine rugaciuni smerite, daca vrei si simti ca ai putea, roaga-te sa iti dea Domnul inima impacata, pace.
Atitudinea ta imi aduce aminte de unii oameni dragi si apropiati mie, care la fel sunt de convinsi de propria stare...
Insa Dumnezeu se bucura de noi cand ne smerim, iar smerenia este cheia.
Iti doresc sanatate si pace! Sa te bucuri cu toata casa de Invierea lui Hristos!
|
Imi pare rau daca din ceea ce am spus s-a inteles ca eu as crede ca "sufletele se iau si se amesteca":D. Ceea ce voiam sa spun este ca daca doi oameni se iubesc nici unul nu poate vedea in celalalt o piedica in calea mantuirii. Ideea era ca cel care se considera pe calea cea buna sa nu uite de celalat ca poate va fi oarecum raspunzator si pt el(va rog nu o luati adlitteram). Eu sincer sper ca dincolo sa ma pot agata de piciorul sotului meu iar acesta sa nu se scuture de frica sa nu fie tras in jos:D ba din contra sa se aplece putin sa nu ma scape:D. Altfel nu se va putea simti intreg.
Multumesc pt sfat. Am inima impacata, pt ca, stiu ca sotul meu gandeste la fel.
Banuiesc ca sunteti preot si poate afirmatiile mele v-au suparat oarecum. Iertati-ma! Nu asta a fost intentia mea. Din cauza faptului ca unde locuiesc eu sunt preoti care exagereaza(din exces de zel) sunt constienta ca nu toti preotii sunt la fel.
Va doresc si eu Praznic fericit si multa sanatate!