Citat:
|
În prealabil postat de ars_amandi
In familia mea, taica-meu este protestant, maica-mea este ortodoxa. Nu asta conteaza. Vreau sa va povestesc despre altceva.
Nu acum multa vreme, am trait un soi de intimplare ciudata, pe care eu o numesc iluminare.
Ce vreau sa spun cu asta - din toate supararile, problemele, tristetile, grijle, etc. pe care le aveam, nu a mai ramas nici una. Simt ca nimic nu ma incatuseaza de pamint. „ok, de ce n-ai murit?” ar intreba lumea. Pai tocmai asta e! De cand nu ma mai leaga nicio ura de lume, am inceput s-o iubesc!
Numai ca..vedeti voi, de cind s-a intimplat asta, oamenii s-au impartit in doua categorii, in ce ma priveste : cei care ma urasc si cei care ma iubesc. Dar pe toti ii mir, controversez, enervez, etc.
Am stat si m-am gindit.
Am descoperit ca as putea ajuta si pe altii. cum?de ce?pentru ce? Nu stiu.
Oricum, nimeni nu vrea sa asculte intr-adevar.
Vreau sa stiu ce credeti si voi, cei ...care credeti !
|
amandi,eu cred in aceasta iluminare despre care povestesti .mai ales daca esti crestin ,mergi la biserica ,te rogi ,urmezi calea dreapta,se pot intampla lucruri cu adevarat minunate,te poti trezi pur si simplu ca dintr-un vis,poti deveni cu totul alt om.cred acest lucru deoarece m-i s-a intamplat si mie la fel,asta dupa multi ani de rugaciune,de citit carti religioase,de mers la biserica,ma simt acum mult mai bine,simt o dragoste nemasurata fata de Dumnezeu,o bucurie care nici nu se poate exprima in cuvinte,totul este acum mult mai clar,greutatile vietii le iau ca pe niste incercari date de Domnul,ii stiu pe cei care ma urasc ,e deajuns sa ma uit la privirea omului ,sau sa-mi spuna cateva vorbe si imi dau seama imediat ce fel de om este.pot spune ca Bunul Dumnezeu a facut cu mine semn spre bine si m-a inteleptit.eu ma rog acum continu,rugaciunea inimii ,este tot ce imi doresc cel mai mult ,sa fiu tot timpul cu Dumnezeu,este prima oara cand povestesc aceasta stare prin care trec,am incercat sa-i spun odata cuiva ceea ce simt ,despre aceasta mare dragoste fata de Divin,despre acesta usurare,insa m-a luat in ras ,a zis ca am innebunit,atunci nu am mai zis nimic.deci ,Ilumirea despre care vorbesti exista si eu cred cu tot sufletul .