"De ce darul rugaciunii persista numai in manastiri"?
Simplu: pentru ca oamenii care si-au dedicat viata numai lui Dumnezeu, de asta au facut-o, ca sa se roage. Nu? Poate mai sunt si alte cauze, dar eu nu le stiu. Poate eu interpretez lucrurile prea simplist, dar nu vreau sa le complic.
Sa vorbim despre laici sau mireni, mi se pare ca inseamna acelasi lucru. Nu se poate spune despre toti ca nu sunt credinciosi. Dar, acesti oameni au un loc de munca. Cum crezi ca acesti oameni ar putea face fata la birou, catedra sau intr-o fabrica daca gandul lor ar fi vesnic la rugaciune? Cine ne-ar mai face painea, imbracamintea sau becul?
Nu putem cere, ar fi absurd, ca lumea sa stea numai cu rugaciunea in gand. Dumnezeu, Biblia spune sa ne rugam, dar omul trebuie sa-si castige hrana zilnica prin forta bratelor sale si-as spune si a mintii pentru intelectuali. Despre munca tot in Biblie se vorbeste.
Atunci? Eu cred ca omul cu adevarat credincios are un timp al rugaciunii. Fiecare-si are un timp al lui pe care si-l stabileste singur.
Si iar ma intorc, si iar spun ca trebuie un echilibru in toate. Si asta e valabil pentru laici. Cei care-si duc viata in post si-n rugaciune in manastiri sau pustie stiu ce sa faca. Eu nu pot spune decat sa se roage si pentru cei care nu o pot face in fiecare minut al existentei.
|