Cred ca e indicat un raspuns urgent la aceasta intrebare, acum, dupa parafarea Documentului de la Ravena:
"Este învătătura noastră comună că, primind „ungerea de la Cel Sfânt” (1 In 2, 20. 27), poporul lui Dumnezeu în comuniune cu păstorii lui nu poate gresi în chestiuni ce tin de credintă (cf. In 16, 13)."
Mi se pare mie, sau formularea aminteste de infailibilitate?

"33. Este limpede, prin urmare, că în toate Bisericile locale trebuie mărturisită si trăită una si aceeasi credintă, că pretutindeni trebuie săvârsită aceeasi unică Euharistie si că în toate comunitătile trebuie să opereze aceeasi slujire apostolică. O Biserică locală nu poate modifica Crezul formulat de Sinoadele Ecumenice, desi a trebuit întotdeauna „să dea la probleme noi răspunsuri potrivite bazate pe Scripturi si în acord si continuitate esentială cu expresiile anterioare ale dogmelor” (Documentul Bari, nr. 29). De asemenea, o Biserică locală nu poate schimba printr‑o hotărâre unilaterală vreun punct fundamental privitor la forma slujirii bisericesti, si tot astfel nici o Biserică locală nu poate celebra Euharistia în separatie voită de celelalte Biserici locale fără a afecta în mod serios comuniunea. În toate acestea e lezată legătura comuniunii însesi — si astfel însăsi fiinta Bisericii."

Poate cineva sa-mi explice pe inteles, care sunt urmarile practice ale punctului 33, din Documentul de la Ravena?