În prealabil postat de wp
Dragă ancalpop,
Ceea ce se întâmplă în patul conjugal, nu este treaba nimănui și aici ai dreptate.
Însă este treaba Domnului și în privința asta poți vedea o mulțime de exemple în Sf. Scriptură. Dacă este treaba Lui, iar noi ne vrem creștini ortodocși nu numai cu vorba ci și cu fapta, atunci trebuie să ne rânduim viața pe toate planurile, după rănduiala Biserici. Iar Biserica spune astfel;
"Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine, atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.)" - Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie si canonisirea lor după Sfîntele Canoane (Molitfelnicul Mare de Chisinău, ed.1820, pag.501-527.)
Poate sună dur, în contextul în care, duhul lumii, prezintă desfrânarea ca o virtute, dar asta este.. Iar desfrânare, poate exista cu vârf și îndesat și în cadrul căsătoriei. Însă El, s-a adresat nu lumii, ci celor din lume care vor să-l asculte, întărindu-i cu îndemnul "îndrăzniți, eu am biruit lumea".
Și mai țin să spun că, nu teoretizez, ci vorbesc din perspectiva unuia care a desfrânat în toate felurile posibile - în cadrul căsătoriei - care a zămislit copil în post, copil pe care, Domnul l-a luat la El la nici 5 ani împliniți, printr-o suferință cumplită și de la care am învățat, spre rușinea mea, că există Dumnezeu - deși, nici în ziua de azi, nu știu de unde știa anumite lucruri - pentru că, divinitatea și biserica nu era în sfera preocupărilor noastre.
Nu vreau prin asta, să sperii pe cineva spunând că, toți cei care fac ca mine vor păți la fel, pentru că, Dumnezeu lucrează diferit cu fiecare. Însă nu este ușor, să vezi cu ochii tăi ce înseamnă afirmația din Scriptură „Părinții au mâncat aguridă și copiilor li s-au strepezit dinții”...
Dumnezeu să te aibă în pază și să te lumineze.
|