M-a impresionat in mod deosebit cum explica Sf. Ioan Gura de Aur postul si milostenia. Iata un scurt pasaj despre milostenie:

"Nu prin ridicarea mâinilor suntem auziti. Întinde-ti mâinile tale nu spre cer, ci spre mâinile săracilor.

De vei întinde mâna ta în mâinile săracilor, vei atinge cu ea bolta cerului, si Cel ce sade acolo va primi milostenia ta; iar de ai întins-o rară roadă, nimic n-ai câstigat.

Căci spune-mi, te rog: dacă împăratul s-ar apropia de tine cu porfira pe trup si ar cere ceva de la tine, oare n-ai da cu plăcere tot ce ai? Nu prin întinderea mâinilor suntem auziti, nici în multimea vorbelor, ci în fapte, căci ascultă pe prorocul, care zice: „Când ridicati mâinile voastre către Mine, Eu îmi întorc ochii aiurea, si când înmultiti rugăciunile voastre, nu le ascult” (Isaia 1, 15), căci trebuie a tăcea si nici măcar de a căuta spre cer, cerând milă — pe când cel ce are curaj, multe spune.

Dar ce spune Scriptura? „Ajutati pe cel apăsat, faceti dreptate orfanului, apărati pe văduvă!” (Isaia 1, 17) Astfel vom putea fi auziti, chiar de am avea mâinile în jos, chiar de n-am grăi nimic, chiar de n-am cere. Acestea deci să le facem, ca să ne învrednicim de bunurile făgăduite nouă, prin Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, se cuvine slava, stăpânirea si cinstea, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin."