Pentru mine, ziua de nastere este un prilej de a imi vedea vechii prieteni, putini dar buni, aceiasi de cativa ani buni incoace. Prefer sa ii chem la mine, sa ii servesc cu un suc si prajituri nu mare lucru, si sa vorbim. Din pacate, mai nou se obisnuieste sa iesim la restaurant, sau terasa, unde parca nu mai e aceeasi liniste, in care sa vorbim. Desi, e placut si asa, sa ne revedem. Altfel, fiecare are serviciu, griji, sot, ne vedem rar, ne strangem greu cu totii.
Cat priveste partea duhovniceasca, ii mai pun sa se roage pentru mine.
Cand am implinit 30 ani, ma gandeam ca o sa ma imbat (ametesc) de suparare, ca pana la varsta asta am facut atat de putine lucruri la care visam! Dar, avandu-i alaturi, nici nu mi-a mai trecut prin minte sa fiu suparata, nici sa ma imbat, mi-am amintit pe urma de gandul asta si am ras.
|