Lumanarea este un simbol al luminii vesnice. A se impartasi cineva de ceva sau de cineva, inseamna a nu avea in sine tot ce-l poate multumi. In aceasta dorinta si nevoie de impartasire de ceva mai deplin se arata ca lumea nu este suprema realitate. Si trebuie sa existe o astfel de realitate care are in sine totul. Insa, doresc sa fac cateva precizari: altfel traieste cel ce lumineaza si altfel cel luminat. Cel luminat simte lumina din sine venindu-i de la altul. Cel ce lumineaza traieste lumina pornind de la El.
Avem nevoie de simboluri pentru ca nu suntem atat de desavarsiti incat sa stam fata in fata cu Lumina. Noi nu ne oprim la lumina lumanarii. Daca am ramane aici, am ramane la o lumina nedeplina care nu ne poate schimba.
|