Postul pazeste pruncii, face curat pe tanar, umple de vrednicie pe batran; parul alb, impodobit cu postul, este vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivita; este frau pentru oamenii in floarea varstei, talismanul casniciei, pazitorul fecioriei. Asa sunt binefacerile pe care le aduce postul in fiecare casa.
Ce sa mai spunem de inraurirea pe care o are postul asupra vietii de obste a crestinilor? Postul pune randuiala intre toti credinciosii: adoarme strigatul, alunga cearta, aduce la tacere injuraturile. Dascalul nu potoleste atat de repede galagia copiilor cum potoleste postul zgomotul. S-a sculat oare cu chef cel ce a stat la masa de post? La ce dansuri desantate a dat nastere postul?
Postul, ca un judecator aspru, goneste rasetele dezmatate, cantecele desfranate, dansurile desuchiate.
Daca oamenii ar lua postul ca sfatuitor al faptelor lor, n-ar mai fi nici o piedica sa domneasca pacea adanca in toata lumea; nu s-ar mai rascula popoarele unele impotriva altora, nu s-ar mai bate ostirile.
Daca ar domni postul, nu s-ar mai fauri arme, n-ar mai fi tribunale, n-ar mai fi inchisori; padurile si pustiurile n-ar mai avea talhari, orasele denuntatori, iar marile pirati.
Daca oamenii ar fi ucenicii postului nu s-ar mai fi auzit, precum spune Iov, glasul celui care cere birul (Iov 3,18).
Daca postul ar carmui viata noastra, atunci viata n-ar mai fi atat de plina de plans sei de tristete. Postul i-ar invata pe toti sa se infraneze nu numai de la mancare, dar sa izgoneasca si iubirea de arginti, lacomia, precum si orice viciu. Daca pacatele acestea ar fi fost indepartate, n-ar mai fi fost vreo piedica de a avea pace deplina, de a fi lipsiti de tulburare sufleteasca.

Dar asa, cei care nu vor sa posteasca, cei care urmaresc traiul bun ca pe singura fericire din viata, nu numai ca aduna asupra lor bogat roi de pacate, dar isi distrug si trupurile.