Se cade?Ori nu se cade?...Pai nu se cade!!!,dar ce sa facem daca suntem oameni,ispititi de propriile instincte adaugate parca,cu rivalitate in trupul nostru trecator,sfidator de trecator.
Incercam sa fim altfel,sa traim altfel...sa ne rugam altfel Lui Dumnezeu,de aceia devenim confuzi si ne afundam tot mai mult in legi pe care nu le putem noi insine intelege,apoi ajungem sa ne intrebam;se cade?Cate nu se cade sa facem,si totusi facem fara pic de sfiala!!!!Pentru ca simtim mai mult decat putem exprima noi in literatura aceasta omeneasca,pentru ca noi cugetam destul de intens la ceea ce simtim si realizam,pentru ca ne-am indepartat prea mult de acele zece porunci date cu strasnicie,si le-am diversificat intelesurile in asa masura incat ele au pierit ingropate in non sens.Nu trebuie sa ne fortam in viata de castitate,nu trebuie sa ne obligam la foame si "fariseism",nu trebuie muncim pana ce ne cad madularele atasate de unelte,trebuie doar sa nu uitam ca suntem oameni,ca avem o menire clara pe pamant,dar si o viata de trait si de administrat intr-un mod decent,rational.Trebuie sa admitem ca a fost data inmultirea neamurilor pe amant,ca ne-a fost dat sa muncim pamantul pentru a ne dobandi hrana cea de toate zilele,ca a fost combatuta nemultumirea prin smerenie,trebuie sa fim simpli pentru a fi mai aproape de adevarata noastra valoare pamanteana,altfel ne complicam,altfel gresim mai cu precadere fata de legile spirituale pe care noi insine le invocam.Astef credinta devine o teorie impopotonata in atatea si-atatea metafore,iar realitatea imbracata in acest interminabil;se cade?
|