poi pacatele impotriva Duhului Sfant sunt cele mai mari pacate... shi se pedepsesc cu lipsirea pe intreaga viatza de impartashirea cu sfintele,
shi acestea sunt dupa cum am citit intr-un indreptar de spovedanie al unei manastiri, Lainici parca era:
-necredintza shi nepasarea
-ura (aici poate intra shi indraznirea shi nesimtzirea impietrita care tot o forma de ura pare a fi, hula)
-incredrere prea mare in sensul ca oricate pacate am face dumnezeu ne va ierta shi avem o parere ca putem pacatui la nesfarshit, sau deznadejdea shi disperarea exagerata in sensul ca deshi ne pocaim nu vom gasi iertare (deci o ingamfare pacatoshitoare respectiv o smerenie trufasha shi deznadajduita, dupa cuvintele:
sf. Ioan Hrisostom ("Gura de aur", intaiul dintre sfintzi):
"Amandoua acestea ne fac sa ne pierdem mantuirea:
increderea, pe cel din picioare; deznadejdea, pe cel cazut."
Cuviosul Lazar:
"Cei ce lucreaza fapta buna ca sa cistige slava de la oameni,
acestia nu au nici un folos, dupa cum zice sfintita Evanghelie: si-au luat plata lor.
Ca de nu ar fi fost cineva sa le laude faptele bune, ei, cu adevarat,
nu s-ar fi apucat nicidecum sa lucreze fapta buna.
Iar cei care lucreaza fapta buna pe ascuns, numai lui Dumnezeu fiind cunoscuta,
acestia vor lua de la Dansul multa lauda.
Iata dar cu cat este mai buna slava lui Dumnezeu decat slava oamenilor!
Ca aceea este vremelnica si stricacioasa si nu ramane pana in sfarsit,
ci, mai inainte de a muri ei, se va vadi fatarnicia lor.
Deci, cu cat este mai buna si mai inalta slava lui Dumnezeu,
cu atat este mai presus acela care lucreaza fapta buna in ascuns".
Evagrie Ponticul:
"Dupa multa bagare de seama am aflat ca intre gandurile ingeresti,
omenesti si de la draci este aceasta deosebire:
---------------------------------------
intai gandurile ingeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea
lucrurilor si urmaresc intelesurile si rosturile duhovnicesti, de pilda:
de ce a fost facut aurul si pentru ce e ca nisipul si a fost risipit in
anumite particele de sub pamant si de ce trebuie multa osteneala si truda
pana sa fie aflat, apoi dupa ce e aflat, e spalat cu apa si trecut prin foc,
ca apoi sa fie dat mesterilor, care fac sfesnicul cortului, catuia,
cadelnita si vasele de aur, din care, din darul Mantuitorului nostru,
nu mai bea acum regele babilonian.
--------------------------------------
Dar gandul dracesc nu le stie si nu le cunoaste pe acestea,
ci furiseaza numai placerea castigarii aurului fara rusine, (asta)
si zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui.
------------------------------------
Iar gandul omenesc nu se ocupa nici cu dobandirea aurului si nu cerceteaza
nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamant,
ci aduce numai in minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie.
Acelasi cuvant se poate spune si despre alte lucruri,
dupa regula aceasta desprinsa in chip trainic".
Sfintzii Parintzi:
"Cand se apropie de om duhul cel rau, ii zapaceste mintea si o salbaticeste;
ii face inima aspra si o intuneca; ii pricinuieste frica, temere si mandrie;
ii inaspreste ochii, ii tulbura creierul, ii infioara tot trupul; ii isca, prin nalucire,
in fata ochilor o lumina care nu straluceste si nu e curata, ci rosie;
ii scoate mintea din frau si o indraceste; il misca sa spuna cu gura cuvinte necuviincioase
si hulitoare. Cel ce vede acest duh al amagirii de mai multe ori, se manie si se umple de furie.
El nu cunoaste deloc smerenia, nici plansul si lacrima adevarata,
ci totdeauna se lauda cu bunatatile lui;
e plin de slava desarta si de infumurare si fara temere de Dumnezeu
si totdeauna e stapanit de patimi. Iar la urma de tot iese cu totul din minti
si vine la pierzania deplina."
Parintele Staniloaie:
"Cunostinta nu e cea care e dobandita in lupta pentru cunostinta ca atare.
Cunostinta aceasta e de la diavol, intrucat are ca premisa o incredere trufasa
a credinciosului in puterile lui. Cunostinta de la Dumnezeu, cunostinta adevarata,
e cea care vine crestinului fara sa o caute in calitate de cunostinta,
ci prin straduinta dupa smerenie. De aceea cunostinta adevarata nu vine curand.
Si cand vine, omul cauta sa o indeparteze de la sine "prin mana smereniei"
continuand sa se socoteasca un nestiutor."
deci sunt pacate impotriva Duhului sfant care nu se vor ierta nici in veacul acesta shi nici in cel viitor dupa cum spune Domnul Hristos....
Dar Sf Vasile cel Mare, ne arata ca nu perioada de canonisire este hotaratoare ci felul in care pacatosul s-a pocait, roadele sale de indreptare, caci perioadele mari shi foarte mari de penitentza shi neimpartashire scoate in evidentza marimea greshelii dar acestea sunt reduse in functzie de calitatea pocaintzei, de iubirea nefatzarnica shi de indreptarea cinstita a pacatosului, astfel ca duhovnicul v-a urmari intotdeauna canoanele spre indreptarea shi vindecarea shi ieshirea din patimire a pacatosului shi nu spre osindirea lui shi despartzirea lui de Hristos in mod rauvoitor....
astfel ca avem exemple de sfintzi mari cu pacate foarte grele care s-au reintors shi au devenit mari sfintzi shi au ajuns la impartashire deasa shi foarte deasa unii devenind ierarhi shi episcopi shi diaconi....... deci la indreptare, pe langa perioadele respective conteaza foarte mult iscusintza duhovnicului shi respectarea shi ascultarea sfaturilor de catre pacatos... iar acestea pot face ca vindecarea sa vina foarte repede in ani shi nu zeci de ani, in luni sau chiar saptamani....... in functzie de indaratnicirea shi cerbicia shi invartosharea inimilor spre razvratire sau mandrie cu voia sau fara de voia lor unii recazand in aceleashi pacate grele shi trebuind s-o ia de la capat.... ca daca eshti sus pe scara shi cazi, nu continui de unde ai cazut ci trebuie s-o iei de jos, sa ieshi din mocirla sai sa urci pe prima treapta...
"1. Prima treapta, dupa Sfantul Ioan Hrisostom, e de a nu face primii raul.
2. Cea de-a doua treapta, e de a nu ne razbuna pe masura a chiar suferintei
care ni s-a facut.
3. Cea de-a treia treapta e de a nu ne razbuna deloc,
si de a lasa razbunarea in grija lui Dumnezeu
4. A patra treapta e de a nu ne impotrivi. Aceasta atitudine corespunde sfatului lui Hristos:
"Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau!" (Mt 5, 39).
5. A cincea treapta e de a nu ne infuria la randul nostru pentru ceea ce ne fac vrajmasii,
ci de a-i suporta, de a da dovada de rabdare, de a indura tot ceea ce ne fac sa suferim
6. A sasea treapta e de a nu ne mahni launtric pentru afronturile,
injuriile, incercarile si intristarile pe care ne fac sa le suferim vrajmasii nostri
7. A saptea treapta e de a privi ocarile primite drept o binefacere,
de a ne bucura de ele si de a multumi lui Dumnezeu
8. A opta treapta e de a ne oferi de bunavoie ocarilor.
...26....."
|