draga ory, sarmana moanahie care s-a indragostit de un fecior din satul sau, a cazut in adulter fatza de Hristos, nimic altceva shi daca se pocaieshte shi ramane cu sotzul sau shi se intoarce la credintza atunci dupa perioada de canonizare se va ierta ei.... caci nu exista pacat care sa nu poata fi indreptat shi iertat de catre Hristos iubitorul de oameni... dar trebuie sa intzelegem ca pacatul lepadarii de Hristos a monahilor prin adulter cu o tanara sau un tanar este un pacat foarte mare, shi de aceea e bine daca facem un pas inainte, in veshnicie sa-l facem shi nu vremelnic... deci ea pare ca nu a fost conshtienta de pashii sai, din pricina tineretzii probabil shi a puterii de atractzie a iubirii adulterine, ea neconshtientizand in ce groapa o atrage lumea shi mamona ei.... dar poate ca shi pacatul din neshtiintza e mult mai mic decat cel din shtiintza dupa vorbele Mantuitorului ca "daca nu a-tzi shtii n-atzi avea pacat, dar fiindca zicetzi ca shtitzi atunci pacatul vostru este asupra voastra" sau asha ceva ca nu am memorie prea corecta ci imi da rateuri... deci ea nu a shtiut gravitatea pacatului sau sau a shtiut dar superficial shi nu cu toata ininma shi conshtiintza ei deci sigur ca este o victima daca a fost exilata pe viatza... dar ma indoiesc ca ar exila-o cineva pe viatza deshii sunt reguli canonice carora le este permisa impartashirea doar la sfarshitul vietzii dar tot in canoane se specifica cum ca acelea sunt perioade maximale shi nu atat perioadele aduc iertarea cat mai ales indreptarea cinstita, sincera, nefatzarnica... roade curate shi demne de pocaintza cum spune sf Ioan Botezatorul... ca nu se scapa oricum deci trebuie invatzat foarte bine cum anume sa scapam de urgia care vine... nefatzarnic, neviclean... dobandind pocaintza, dragostea curata shi smerenia....:)
|