Cine se roaga de obicei, cine se roaga ca simte nevoia sa o faca, stie ca nu totdeauna rugaciunea e profunda, oricat ai vrea. Cateodata parca stai de vorba cu Dumnezeu, cateodata de doboara somnul, cateodata gandul fuge unde n-ar trebui, sau fuge pur si simplu. Sau, te rogi si vezi ca o icoana (asta acasa la tine) e pusa stramb. Si te duci sa asezi icoana, rugandu-te in continuare. Nu e bine. Te opresti si o iei de la capat sau te duci sa asezi icoana, dupa. Cand imi fuge gandul, spun din nou rugaciunea.
Cateodata iti faci timp pentru rugaciune, pentru citit acatistele sau cartile sfinte. Dar e bine sa te rogi tot timpul. Adica, in autobuz, pe strada, in magazine, la serviciu(cand se poate), cand faci treburi casnice. Eu spun aproape tot timpul, rugaciunile pe care le stiu pe dinafara. Nu citesc carti de rugaciune in autobuz. Nu citesc nici macar ziare in autobuz, in tramvai, in metrou. Cititul oricarei carti mi se pare o chestiune intima. Cand nu stau la masa sa ma rog si sa citesc din cartile de rugaciune, pentru ca asta nu se poate totdeauna, spun in gand rugaciunile pe care le stiu, si in plus spun Bucura-te Marie si Rugaciunea lui Iisus, (cateodata particularizata cum am invatat dintr-o carte, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine: si insirui pacatele pe care mi le stiu….)
Parintele meu duhovnic ne-a invatat ca: intai se spun rugaciunile prin care il slavim pe Dumnezeu, pe urma rugaciunile de multumire si abia la sfarsit, rugaciunile de cerere. Si sa nu uitam dupa ce am cerut, sa spunem “faca-se voia Ta Doamne”.
Daca mergi la Sf. Moaste, e bine, daca poti, chiar acolo sa citesti acatistul Sfantului, dar, cu decenta, fara sa-i deranjezi pe ceilalti oameni care vin sa se roage. Nu cred ca e mai profunda rugaciunea daca te pravalesti de-a dreptul pe cutia cu sfintele maoste. Adica, sa nu fim fatarnici, ipocriti. Dumnezeu ne cunoaste fiecare gand, fiecare dorinta. E singurul pe care nu-L putem minti.
Cum ma rog eu? ( Eu sunt o femeie de 60 de ani, care inca mai merge la serviciu, care sta singura cu un caine si o pisica, - copiii sunt la casele lor-, si care de mai bine de un an se lupta cu cancerul si chimioterapia,deci…. Nu am foarte mult timp, dar mult mai mult decat au tinerii care sunt mai ocupati si care, intre timp, mai trebuie si sa traiasca, care au o viata sociala si de familie, mult mai bogata decat mine.)
Dimineata, imediat ce m-am dat jos din pat, merg in fata icoanei, imi fac semnul crucii si-I multumesc lui Dumnezeu ca in noaptea care a trecut m-a ocrotit, nu m-a lasat sa pier si ca mi-a mai daruit o zi de viata, cu tot ce va cuprinde ea. Dupa ce ma spal, (eu am dezlegare de la parintele duhovnic, sa beau aghiazma si pe urma mananc o bucatica de anafura) merg in fata icoanelor si ma rog. Daca am timp, citesc rugaciunile din cartea de rugaciuni, daca nu, le spun pe acelea pe care le stiu pe dinafara. Si ma rog sfintilor din icoanele pe care le am pe perete, sa se roage pentru mine, si pe urma pornesc la treburi. Parca e mai buna ziua cand ma pot ruga si pot citi din cartile de rugaciune, dar asta nu se poate intotdeauna. N-am nici timp si nici suflet pentru asta.
Peste zi, pe cat posibil, spun rugaciunile pe care le stiu pe dinafara si paslmul 50- numai pe asta il stiu pe dinafara- iar seara nu ma culc niciodata fara sa spun rugaciunile de seara. Fara sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut. Si iL rog sa-mi ierte toate pacatele din ziua respectiva(cu cuvantul, cu gandul, cu fapta). Cand pot, citesc din acatistele Sfintilor mai dragi mie. Ideal ar fi sa putem citi acatistul sfantului zilei, sau macar la marile sarbatori. Dar nu prea am reusit.
Cei care sunt mai stricti in rugaciune, sau avansati, nu ca mine, sa ma ierte ca am spus aproape copilareste cum ma rog. Dar eu asa fac. Macar deocamdata.
Hristos a inviat!
Dumnezeu sa fie cu noi si sa ne ajute sa sporim in fapte bune si rugaciune. Amin.