Despre miracolul rugaciunii(Formula As)
"Cele 24 de Vineri Mari
Binecuvantata, iubita si mult stimata "Formula AS",
Povestea mea a inceput in toamna anului 1986, cand, pe 25 septembrie, am nascut un baietel voinic si sanatos, pe nume Florin-Emanuel. Am stiut ca voi naste baiat inca din faza de zamislire a lui, deoarece am visat acest lucru, iar visul s-a repetat de mai multe ori la rand.
Nasterea - Reproduceri dupa icoane pictate pe sticla de Mariana Macri
Copilul s-a dezvoltat normal, pana la varsta de 7 luni, cand a contractat un virus si s-a transformat intr-o leguma vie; tot trupul lui era ca un aluat moale, de parca n-ar mai fi avut si masa osoasa in el. Au urmat zile, luni, ani de tratament, lacrimi si suspine. Refuza orice fel de aliment. Paralel cu tratamentul medicamentos, ii faceam tratament de recuperare neuro-psiho-motorie la Sanatoriul de copii din 1 Mai (Oradea). Din spital, mai multe mame care aveau copii bolnavi plecau din cand in cand, duminica, la slujba Sfintei Liturghii pe la bisericile din apropiere. Preotii veneau si ei, din cand in cand, in spital si faceau Sfantul Maslu pentru copiii bolnavi (cu anumite restrictii, caci asa era regimul atunci). Vorbele circulau din gura in gura, ca intr-o localitate din apropiere exista un preot care te ajuta sa depasesti momentele mai grele din viata, daca ai un pic de credinta, izvorata din inima si perseverezi in rugaciune. Mi-am luat inima in dinti si, hotarata sa fac orice pentru ca baiatul meu sa se faca bine, am mers la parintele respectiv. I-am vorbit despre durerea mea, el m-a ascultat cu multa rabdare si atentie, apoi mi-a spus doar atat: sa mai vin la sfanta slujba. Mai tarziu, mi-am dat seama ca parintele imi testa, la randul sau, rabdarea de a duce la bun sfarsit canonul de rugaciune ce urma sa mi-l dea. Dupa mai multe zile de participare la Sfanta Liturghie, m-a chemat impreuna cu "pruncul" (cum se zice in Ardeal) la usa altarului si mi-a zis asa: "Copilul acesta este zamislit la o zi mare, si de aceea este bolnav, dar cu ajutorul bunului Dumnezeu si al Maicii Domnului, daca vei respecta si vei duce la indeplinire canonul ce ti-l voi da, se va insanatosi". "Voi incerca parinte", am raspuns, cu ochii plini de lacrimi, "si imi voi da toata silinta ca sa-l indeplinesc". Apoi mi-a zis: "Vei posti cu post negru, timp de 24 de vineri mari, fara a bea nici macar apa, si in aceste zile sa spui sau sa citesti 12 rugaciuni insotite de metanie, seara, la culcare. Iti iei un calendar ortodox si iti notezi toate vinerile din fata sarbatorilor insemnate cu rosu. De asemenea, in perioadele biologice specifice femeii, alaturi de tine sa posteasca si sa spuna rugaciunile un alt membru apropiat si drag sufletului, care sa vrea sa te ajute." "Parinte, dar eu nu stiu decat rugaciunea "Tatal nostru"", am adaugat eu. In vremea aceea nu se gaseau carti de rugaciune ca acum. Dar parintele mi-a zis ca e o rugaciune foarte puternica si s-o spun de 12 ori, urmata de fiecare data de cate o metanie. Apoi mi-a dat binecuvantarea si mi-a spus sa-i transmit si lui cate un mesaj, cum se simte pruncul la 3 zile, 5, 7 zile... de post.
Ajunsa acasa, am urmat sfaturile parintelui si atunci am descoperit adevarata rugaciune si totodata binefacerile ei. L-am rugat pe preotul paroh de la biserica unde mergem, care e si duhovnicul meu de altfel, sa-mi dea o carte de rugaciune mai simpla, apoi alta mai groasa si Biblia. Rezultatele nu au intarziat:
- dupa trei vineri de post, copilul a inceput sa-si miste cate putin mainile si picioarele;
- dupa sapte vineri - isi tinea cate putin gatul;
- dupa douasprezece vineri - statea cateva minute in fundulet;
- dupa douazeci si una de vineri - facea cativa pasi.
Iar cand s-au implinit douazeci si patru de vineri, nici mai mult si nici mai putin cu o zi macar, copilul meu a mers in picioare si a inceput sa articuleze anumite cuvinte. Avea 3 ani. Cele 24 de posturi de vineri si rugaciunile mele fierbinti se transformasera in minune. Cand vrea Dumnezeu, viata noastra se umple de miracole ca primavara de soare.
Va multumesc foarte mult ca ati avut rabdarea pentru a citi aceste randuri. Va iubesc foarte mult! Cu multa stima si mult respect,"
JIPA AURELIA - str. Mihai Eminescu nr. 1, bl. 1, ap. 9, Focsani, judetul Vrancea
Nu stiu cum existand asemenea realitati cumplite mai aveti curajul sa dati sfaturi din acestea.
|