Subiectivism înseamnă că testul hotărâtor a ceea ce este adevărat este ceea ce simțim,
sau ceea ce experimentăm, mai degrabă decât ceea ce este adevărat potrivit realității
obiective. „Dacă simți că e bine, fă-o" - este o modalitate modernă de exprimare a
dimensiunii morale a termenului. C. S. Lewis a scris un eseu renumit pe care 1-a „The
Poison of Subjectivism" („Otrava subiectivismului")8, iar subiectivismul este exact așa
ceva. În acest eseu, el ne atrage atenția asupra faptului că omul, după ce și-a studiat
mediul înconjurător, a început să se studieze pe sine. Propria lui rațiune devine acum
obiect de studiu: „Este ca și cum ne-am scoate ochii și ne-am uita la ei"9. Când logica
devine pur subiectivă, scrie Lewis, „nu există nici o motivație pentru a presupune că ea oferă adevărul". Ronald Knox, binecunoscutul anglican convertit la romano-catolicism, a spus-o odată în acest fel „...Când suava politețe/ În frâu ținând bigotul zel/ Pe «eu cred» 1-a-nlocuit/ Cu «cineva simte astfel...»"
Astăzi, părerea personală este deseori confundată cu credința. Ceea ce eu
personal cred, oricât ar fi de nebunesc, este „credința mea". Monseniorul Gregory Dix
spunea cândva: „Opusul credinței nu este îndoiala, ci părerea personală".
Citat din cartea:"Lumina cea adevarata" Calatoria unui evanghelic spre Ortodoxie
Foarte interesanta carte, merita citita:
http://www.scribd.com/word/download_preview/35982?secret_password=4p33u3kmfneoo