Citat:
|
În prealabil postat de ancah
Iar eu, Mirean, zambeam, ca esti pus pe cearta , iar eu nu vreau sa ma cert.
Textele postate au legatura cu topicul. Pacat ca nu intelegí. E vorba de aceste citate, nu de toata cartea. Ele se refera la lumea de azi, la modul in care au alterat oamenii adevarul. Caci daca nu alterau adevarul, nu era nevoie de atatea replici pe acest topic. Parerea strict personala, care are la baza libertatea neconditionata a individului, e foarte apreciata de unii, in vreme ce ceea ce-i place lui Dumnezeu, transmis noua prin biblie, e cotat ca invechit sau relativ.
Atitudine evident copilareasca, dar grava totodata, caci nu mai este exceptie ci a inceput sa devena regula; nu numai in vest, ci si la noi in Romania. In felul acesta omul se raporteaza la propria lui parere, care e o "prapastie" si in care va cadea el insusi.
Innoiesc invitatia de a se citi cartea, intrucat are multe lucruri interesante, nu neaparat legatate de topicul acesta.
|
Cartea este scrisa de un om care pleca din lumea protestatnta spre cea ortodoxa "privind cu dintii stransi, peste umar" (e si normal, nu?). Omul intra in Ortodoxie, si, ca orice proaspat convertit, nu pierde prilejul de a face remarci acide la adresa protestantismului (stiu diferenta, e Biserica Anglicana) din care pleca. Cred ca se refera, subtil si mascat, la una din caracteristicile care diferentiasa ortodoxia de protestantism, aceasta din urma avand o anume caracteristica, respectiv "cate capete, atatea pareri".
Parerea mea este ca omul facea referiri generale, nu particulare.
Ori aici este o mare diferenta, pentru ca la acest topic nu se vorbea, cum gresit ai inteles tu, despre o generalizare a pacatului, nici despre "libertatea neconditionata a individului" (creia tu ii dai un sens negativ) ci, din contra, despre un caz particular, unde unui om bolnav i se permite o "exceptie" de la post.
Pe acest topic nu s-a pus problema raportarii "la propria parere", ci aceea a folosirii ratiunii pentru a emite o parere proprie, competenta, in acord cu invatatura Bisericii. Canoanele, pe care le invoci, fara sa le precizi, nu sunt niste norme impersonale, reci, cu caracter restrictiv sau punitiv, ci o dovada a dragostei, un "fir rosu" catre mantuire. Ele nu au fost lasate pentru a-i fi omului "chin si povara", din contra.
Iar canoanele au si exceptii.
"Libertatea neconditionata a individului" pe care tu o invoci ca fiind ceva negativ chiar asa a fost primita/daruita. Nu exista conditii in libertatea individului, caci altfel ar fi o persoana chinuita, un sclav, ori omul e liber!
Cand canoanele devin o povara iar scopul devine respectarea lor (in loc sa fie un mijloc spre mantuire) atunci problemele sunt mari.
canoanele sunt norme, la modul ideal, in sensul ca (ma refer la acest caz) sunt destinate oamenilor sanatosi. Pentru cei bolnavi exista exceptii. Si, repet, la cei bolnavi ma refeream!
Inca ceva, ancah, cu tot respectul, nu am de gand sa ma cert (nici cu tine, nici cu altcineva), dar mandria ta te face sa iei ca un afront orice parere diferita de a ta. Poate gresesc, poate nu. Dar daca tu crezi ca gresesc combate-mi ideile in loc sa te iei de mine.
Cu bine!