"Ziua Invierii sa ne luminam noroade,Pastile Domnului,Pastile.Ca din moarte la viata si de pre pamant le cer,Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi,cei ce-I cantam cantare de biruinta!",Hristos a inviat din morti!...
Ce frumos spune si cat de simplu pentru inima noastra!,dar mai ales cat de izbavitos si tamaduitor!De ce ne afundam tot mai mult in teorii si dispute inutile care ne detaseaza de tendinta initiala de-a sustine credinta.Oare credinta nu inseamna izbavire?,si izbavirea o avem,uitati-o mai sus,prin Inviere,nu trebuie decat sa ne bucuram de ea,sa-i intelegem sensul pentru a ne desavarsi,dar nu sensul verbal ci acela spiritual,de inima si duh,de iubire si speranta.
Suntem crispati de adevarul pe care nu-l mai intelegem,pentru ca i-am intortocheat sensurile,in fel si chip in inima si evolutia noastra.Suntem crispati pentru ca nu mai putem sa simtim,ci sa vorbim cu siruri infinite de cuvinte,pierzandule prin atata abuz,valoarea,valoarea lor datatoare de alinare spirituala.
Noi nu suntem credinciosi,ci suntem doar o adunatura de fiinte care se zbat pentru suprematia natanga de-a fi apreciate sau intelese cum crede fiecare ca se cuvine,cu o neinfranata indolenta innaltam credinta simultan cu subestimarea firii ei reale,cu a iubirii si gingasiei ce singure poate caracteriza Dumnezeirea.
Sincer,eu nu vad aici credinta,eu nu vad in mine credinta,ci doar urme ale unui crezamant care nu mai are putinta de-a razbi in tot acest amalgam de teorie si nepasare evidenta.
|