Si acum sa ma mai aflu si eu putin in treaba,ca vad ca se vorbeste de unitatea familiei...
Deci,cum spunea cineva,ca ea este mai putin importanta decat "castigarea sufletului".Pai,eu cred ca este o aberatie cu importanta aceasta a sufletului,bine-nteles una teoretica in contextul celor relatate mai sus,de catre cei care "pretuiesc sufletul".Deci,este evident faptul ca sufletul are insemnatatea primordiala in trecerea noastra prin aceasta lume,dar cred ca daca acesta reprezenta totul,vis-a-vi unitatea conjugala,cred ca Dumnezeu nu ar mai fi lasat pe pamant acest echilibru,absolut necesar al convietuirii prin casatorie,ci ne-ar fi lasat pur si simplu slobozi,singuri si independenti hoinarind individuali,pe acest taram presarat cu atributii,de asemenea strict individuale.Dar Dumnezeu a binecuvantat viata printre oameni cu aceasta unire a casatoriei,si deci i-a atribuit o semnificatie deosebita,si de la sine inteles o responsabilitate aparte pentru cei ce o adopta.Asa ca mi se pare absolut irelevanta aceasta coparatie dintre insemnatatea sufletului si insemnatatea casniciei,este chiar absurda,caci daca este sa punem doar sufletul,asa teoretic,pe primul plan,am fi nu doar niste egoisti desavarsiti,ci niste monstri scuzati de un egoism desavarsit.Fiindca insemnatatea sufletului devine,in primul rand cheia relatiei acestuia cu mediul inconjurator,respectiv cu semenii nostri.Sufletul nostru are trasaturi direct proportionale cu atitudinea pe care o adoptam fata de semenii nostri si de atributiile noastre pe pamant.Fiindca in afara de suflete mai avem si atributii,bine concluzionate de spiritualitate,in concordanta cu aspectul fizic al lucrurilor.Ca doar nu suntem duhuri!
Ma minunez cat de usor se invoca DA,sau NU,atunci cand pretindem ca sustinem credinta,insa se vede ce fel o traim DE FAPT,priviti in jur si va edificati,nu este nevoie de prea multa filozofie pentru a vedea ce natangi si ipocriti suntem,agatandu-ne cu atata lasitate de CUVINTE,usor de exprimat,usor de digerat...dar tare greu de intrupat.Eu vad in mine si in jur!Voi nu vedeti!Sau poate ca sunt cu adevarat o mare necredincioasa,iar voi niste motive exemplare,ca si in propovaduire.
Si acum sa vedem cine este mai demna in a da cu pietre in casnicie!!!Si a nu se intelege ca judec eu pe careva dintre acestia,ci mai degraba ca doresc sa scot in evidenta anumiti factori subiectivi ce pot determina cu usurinta exprimari atat de desavarsite precum se vad.Deci,Ancah..ajungi la varsta de aproape 60 de ani,nu cred ca mai poate fi vorba de viata sexuala,casnicia(daca exista)capatand mai usor forma unei relatii de prietenie si respect,deci,nici de conceperea de prunci nu mai poate fi vorba...Si ma intreb,oare la varsta la care se afla aceasta sensibila preoteaza,care vrea un lucru deosebit,sa conceapa prunci,la varsta acesteia tu chiar tineai cont de cele scrise de tine la acest subiect?Chiar sunt curioasa!Deci la vasrta tineretii.Ca la batranete este usor sa "dam cu barda" in tineri,uitand cat de mult ne-am distrat candva.Stiu,semnifica o barda a vindecarii si binecuvantarii,dar tot barda este si este evident ca ne este mai usor sa propovaduim abstinenta atunci cand nu ne mai lupta nimic,sau atunci cand nu mai trage nici un sot de tine...dar mai ales,cand adevaratele dispute vin din altceva,dar tot lumesc.Si acum sa trecem la va_iubesc!,care a scris tare frumos,si pe buna dreptate adevarat,insa,pentru ca este important acest insa,a spus-o din carti si din sfaturi auzite,dar nu din experienta,care uneori poate imbraca mai cu precadere forma desavarsirii.Deci,va_iubesc,este tanara,dar nu este casatorita,nu are si nu are tendinta de-a concepe copii.Deci este super,cand nu esti in situatia in care trebuie sa impaci un barbat cu intelepciune,ca sa doresti sa te desavarsesti prin curatenie...de cate ori vrei.Oamnei buni,o casnicie nu este facuta din cuvinte,este foarte importanta si complexa.A mai dat cu barda parerii si Mirelat,de asemenea fara copii,dar cu o casnicie doar de dansa inteleasa si stiuta.Nu stiu de celelalte persoane,care bine ar fi sa vorbeasca din experienta proprie si din curatenia si inteligenta proprie,de-a aduce un barbat la rangul lor de perceptie a lucrurilor de acest gen.
Sincer,eu cred ca 80%dintre cei care au bagat in fata verzi si uscate in defaimarea casatoriei si a conceperii de copii,in nu stiu ce conditii,au facut-o doar teoretic in mare parte,sau au conceput aceste teorii dupa o perioada de mult apusa,adica mai spre batranete,ca oricum nu mai conteaza.De aceia,oameni buni,bine ar fi ca atunci cand judecam lucrurile,nu doar sa credem niste randuri puse pe hartie de nu stiu cine,ci sa credem in noi,in viata noastra,in trecutul si prezentul nostru...caci totul se leaga,ABSOLUT TOTUL,si decat sa ne aflam in treaba,judecand mereu negativ atatea lucruri firesti si prezente in viata nostra de zi cu zi,mai bine ne smerim si intrezarim o alta cale spre intelepciune,cea in care sa nu ne departam de;"DOAMNE MILUIESTE-NE!"
|