Citat:
|
Īn prealabil postat de ory
Sincer,Ancah,eram SIGURA ca vei spune ca la vremea tineretii nu erai practicanta,foarte sigura,dar pentru mine acest raspuns nu justifica indemnul categoric spre un stil de viata pe care nu ai cum sa-l intelegi,in acest timp.Poate ca nu erai practicanta,nu pentru ca nu auzisesi de Dumnezeu,ci pentru ca manata de savoarea neastamparata a tineretii nici macar nu aveai interesul sa fii,chiar daca ai fi auzit de la cineva ce este si ce nu este bine.Pentru ca atunci viata ta ar fi depins si de cea a sotului tau,deciziile de asemenea,pentru ca atunci ti-ai permis sa realizezi ceea ce nu permiti tinerilor,doar teoretic,fiindca transpunandu-te cu adevarat in inima si trupul acestora,mai ales in conformitate cu zilele noastre,nu cred ca ai mai putea cu atata usurinta sa propovaduiesti "calea cea dreapta".Si exact cum spunea Eminescu;"...e usor a scrie versuri,cand nimic nu ai a spune!.."Si nu mai comentez ca ar insemna sa ma intind mult si bine si tot sa nu ajungem la vre-un consens,pentru ca,va rog sa ma credeti,nu-mi place sa vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba,ci vorbesc din inima si minte,din trup si suflet,din mediul meu social,fizic si spiritual,iar ceea ce spun ma caracterizeaza,si incerc sa inteleg lucrurile din mai multe perspective,chiar daca evit sa ma aflu in situatia de a cadea,nu sustin caderea,dar nici nu o judec,pentru ca sunt om,si totul este posibi;l in lumea aceata.
|
ory, te inteleg ca presupui acest lucru, dar eu abia la cca 35 ani am invatat Tatal Nostru. Acesta a fost inceputul; incet dar sigur. Bunica mea, desi musulmanca (!) stia tot ce trebuie stiut despre posturile de peste an. Am tinut posturile de miercuri si vineri, inainte de Craciun si Pasti, fara insa sa stiu ce semnifica. Bunica, singura din familie, care nu s-a botezat, a dus o viata de crestina si si-a pus amprenta asupra noastra, dar prin fapte nu prin vorbe. De aceea partea teoretica mi-a lipsit total. Totusi nefiind o fire prea zburdalnica, am fost ferita de multe neplaceri, intelegi?!? Dar spunand aceasta, nu trebuie inteles ca as fi fara pacate. Am devenit practicanta abia la 44 ani, dar de la 35 de ani am fost insotita de rugaciune, caci aveam nevoie de sprijin in actiunle mele si cui sa cer ajutor, daca nu Tatalui ceresc?!?
Acum iti repet: important e sa cunoastem regula, ca sa stim in ce fel placem lui Dumnezeu. Abaterile sa ne fie constiente, ca sa le putem spovedi si indrepta. De aceea insist atata pe corectitudinea actiunilor noastre. Pentru greseala nu trebuie sa fii pregatit; diavolul trimite urgent "inspiratie" la nesupunere. Dar cum ne vrea Dumnezeu, aia trebuie sa stim. Ca toti suntem pacatosi, e lucru stiut; dar ca am gresit si ce trebuie sa facem pentru a ne indrepta, nu sunt sigura ca stie fiecare.
Si acum o adaugire la ce s-a scris la topic: citesc in cap. 2 la Facerea:
"6. Iar Dunezeu i-a zis
(lui Abimelec) ...si te-am ferit de a pacatui impotriva Mea; de aceea nu ti-am ingaduit sa te atingi de ea." (adica de Sarra)
"17. Si s-a rugat Avraam lui Dumnezeu si Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, si pe femeia lui si pe roabele lui, si acestea au inceput a naste.
18.Caci Domnul lovise cu starpiciune toata casa lui Abimelec, pentru Sarra, femeia lui Avraam"
Deci pe de o parte, pacatele noastre sunt impotriva lui Dumnezeu; iar pe de alta parte, Dumnezeu poate lovi cu starpiciune, pentru pacatele pe care le savarsim impotriva Lui. Poate astfel e mai de inteles, de ce va trebui respectat Postul: ca semn de smerenie fata de Cel impotriva Caruia am pacatuit, si ca sa-L induplecam sa ne ridice starpiciunea, pe care o avem tot datorita pacatelor.