Marian, nu se vede nicaieri poruncita tinerea zilei a saptea pana la scoaterea evreilor din robia Egiptului. Sabatul este instituit odata cu randuirea sarbatorii Pastilor si a mancarii mielului pascal, cu azimi, in noaptea scoaterii evreilor din robia Egiptului, dupa 430 de ani de robie (les. XII, 40), miel care preanchipuia pe Hristos "Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii" (Ioan I, 29).
Cel dintai loc din Scriptura Vechiului Testament in care se vorbeste de Sabat, ca zi de odihna, este cel din Iesire (XVI, 23). Acolo citim : "Iar Moise le-a zis : Iata ce a zis Domnul: Maine este odihna (Sabat) odihna cea sfanta in cinstea Domnului, ce trebuie copt coaceti, ce trebuie fiert fierbeti astazi si ce va ramane pastrati pe a doua zi" (Ies. XVI, 23). In aceasta zi nici "Mana" cereasca nu li se trimitea de sus ca s-o poata strange pentru mancare, ci trebuia sa se stranga in ziua a sasea si pentru a doua zi.
Odata cu instituirea Sabatului ca zi de odihna in pustie si in aducerea aminte a scoaterii iudeilor din robia egipteana (Deut. V, 14-15), dupa prima lui sarbatorire, Dumnezeu a randuit prin Moise asa : "Iata ce porunceste Domnul: Umpleti cu mana un omer, ca sa se pastreze in viitor urmasilor vostri, ca sa vada painea cu care v-am hranit Eu in pus¬tie, dupa ce v-am scos din tara Egiptului" (les. XVI, 32). Si s-a pastrat Mana aceasta "in chivotul marturiei" (XVI, 34), nu numai cei 40 de ani, cat au ratacit prin pustie, ci si peste veacuri, dupa aceea (Evr. IX, 4).
De remarcat ca pentru "odihna", sau zi de odihna, termenul ebraic "Sabbat" apare acum prima data (les. XVI, 23), fiindca mai inainte se numea "Hag Iahve" odihna Domnului (les. XII, 14), transcris in greceste prin plural, poate pentru a o arata ca o sarbatoare saptamanala, care se repeta.
Cu alt prilej se arata si mai precis in care scop li s-a dat aceasta sarbatoare national-religioasa, ca o aducere aminte. "Ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului Dumnezeului tau... Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos de acolo cu mana tare si cu brat inalt si de aceea ti-a poruncit sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie" (Deut. V, 14-15 ; cp. les. XX, 8, 10). Aici se subliniaza precis : "de aceea ti-a poruncit sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie", pentru "ca sa-ti aduci aminte ca ai fost rob in Egipt, de unde Domnul te-a scos". Acesta este cel mai important text care defineste rostul si precizeaza si mai bine timpul cand a fost instituit Sabatul evreilor si numai pentru ei. De atunci calcarea Sabatului se pedepsea cu moartea (cf. les. XXXI, 14).
Prin urmare, numita de atunci Sabat, n-a existat ca zi de sarbatoare inainte de scoaterea evreilor din robia Egiptului, Sabatul fiind insasi comemorarea desfiintarii acestei robii.
Nu uita ca Legea a fost "calauza spre Hristos"(Gal. III, 24), iar El "sfarsitul ei" (Rom. X, 4). Faptul ca Mantuitorul nu vorbeste niciodata de respectarea Sabatului, nici chiar tanarului bogat, care voia sa se mantuiasca, nu i-o recomanda (Matei XIX, 18-19) ; faptul ca El facea diferite minuni Sambata , echivala cu calcarea si desfiintarea ei, motiv pentru care iudeii cautau sa-L omoare "pentru ca dezlega Sambata (Sabatul)" (Ioan V, 16), sau, "pentru ca nu pazea Sambata" (Ioan IX, 18). La aceste invinuiri, El nu tagaduieste calcarea, sau desfiintarea ei, ci lamureste numai ca El este mai mare decat Sambata si Domn al ei. Caci "Sambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru Sambata. Astfel ca Fiul Omului este Domn si al Sambetei (Marcu II, 27-28 , Matei XII, 8).
|