Sofia,evaziv si cam atat percepem lucrurile...dar i-a in consideratie varsat la care persoana respectiva a plecat a imbrace haina alba a pocaintei,spre lumea stramta si plina de ispite,adica la 15 ani.Apropos!,tu ce faceai si ce gandeai la 15 ani?Este usor sa nu ne transpunem,ci doar sa ne dam cu parerea.Este adevarat,nimeni nu a obligat acea copila sa mearga in manastire la 15 ani,insa de vreme ce a trait intr-o familie extrem de simpla si de saraca...nu se stie care au fost influientele reale.Ce ai spune de o copila care alege sa se casatoreasca la 15 ani,cu siguranta ai spune ca nu are minte si ca nu stie ce face.Pentru ca nu-ti poti alege viitorul,mai ales cel care se doreste categoric,cum este cea a monahicismului,la o varsta atat de frageda,si deci incepem prin a gresi cu totii in acest context,incepand de la familia de drept,familia duhovniceasca si asa mai departe,pana la clipa in care toti se dezic de vina in clipa in care-si dau seama ca titudinea lor a fost iresponsabila fata de un copil.Eu nu cred ca un copil care alege manastirea,iar pe parcurs se razgandeste,se dezice de Dumnezeu,eu cred ca NOI,acestia care credem ca-l avem pe buze,ne dezicem de unicul sentiment ce ne apropie de Dumnezeu,iubirea si intelegerea.Oricum,stiu ca nu ajung nicaieri prin astfel de opinii si ma doare cand vad oamenii...asuprind oamenii prin aceasta arma neinduratoare uneori,"credinta".Incercati sa judecati imprejurul dupa voi insiva,dupa fiecare clipa si simtire din viata proprie,dupa o atitudinte de empatie fata de persoana afisata,si poate ca veti intelege mai bine situatia...si poate ca veti crede mai cu profunzime in Dumnezeul care a adus pe pamant,nu calugaria,ci iubirea si iertarea,cinstea si intelegerea,exact asa cum a trait El insusi pe pamant,intrea toti acesti oameni pe care-i judecati atat de aspru.
|