Treaba calugarilor nu e munca, daca asta ai vrut sa spui.
E bine când e lenevire fata de cele materiale, inclusiv munca, în manastire. Preocuparea pentru cele exterioare distrage sufletul de la rugaciune, care trebuie sa fie pe primul plan. Dar desigur e rau daca lenevirea se face din dorinte lumesti.
Canonul mi se pare o povara care îngreuiaza viata de pocainta. Cum te-ai putea pocai când trebuie sa numeri mataniile?
Ascultarea nu e un scop în sine si nu are importanta castitatii si saraciei, care sunt adevaratele atribute ale calugariei. S-a exagerat cu valoarea ascultarii care a ajuns în (cele mai) multe cazuri un fel de datorie, când de fapt ea are ca scop smerirea si curatarea mintii si nu trebuie aplicata orbeste, asa cum îndeamna unii Sfinti (Scararul de pilda) sau parinti.
În lume poti sa traiesti muncind foarte putin, cei care se agita o fac datorita ambitiilor. Acelasi lucru se întâmpla si în manastiri, chiar si cele în care se munceste putin au de toate si stii ca sunt auto-suficiente, nu primesc ajutoare de undeva.
Sa stii ca obezitatea nu e întotdeauna datorita mâncarii.
|