Iaca am picat si eu in extrema pe care o detest,nu ma intereseaza cat lenevesc calugarii in manastire,a fost doar o replica la "nestiutoarea"afirmatie despre lejeritatea din lume,insa ma intriga nespus faptul ca se admite mai cu precadere greseala(care poate atinge cote destul de mari)in manastire,decat a se lasa o portita psihologica si spirituala in favoarea parasirii acesteia in caz de nonconformism uneori aproape total.
Si cel mai grav in acest sens este faptul ca sa pleci din manastire ca monah,indiferent,deci indiferent de motivatia pe care o ai,ESTE PACAT,dar sa fii alungat si dat afara din acest cadru,chiar si in faza de monah,indiferent de motivatie NU MAI ESTE PACAT! Cum vine aceasta,chiar nu pricep,dar este cat se poate de real,ca doar cei ce se joaca cu legile,exact ca si in politica,isi gasesc si scuzele de rigoare.De aceia mizez pe independenta mentala,caci oamenii sunt tare parsivi si extrem de periculosi daca-i lasi sa te domine.
|