"individul nu afecteaza prea mult mediul spiritual in care traieste, ci mai degraba viata religioasa din sanul societatii ortodoxe clasice il formeaza pe om si lucreaza in el. Ortodoxul deriva din religia sa, si nu religia din el."
arhiepiscopul Chrysostomos defineste scurt, intr-una din lucrarile sale (Smerenia in traditia patristica ortodoxa), ecumenismul ca fiind mandria travestita in smerenie. iata de ce:
"Un alt exemplu nelinistitor si primejdios de mandrie travestita in smerenie a devastat pur si simplu Biserica Ortodoxa in acest secol. Ea ne vine sub forma ecumenismului. Biserica Ortodoxa de Rasarit, care isi afirma temeliile istorice, a sustinut intotdeauna ca este continuitoarea Bisericii Sfintilor Apostoli, Biserica intemeiata pe pamant de Hristos Insusi. De-a lungul veacurilor, Sfintii nostri Parinti au luat in serios sarcina de a pastra adevarul neintinat al crestinatatii de la inceputuri. [...]
Multi clerici si laici ortodocsi si contemporani au ajuns sa creada ca pretentia la primat a Bisericii Ortodoxe este aroganta, intrucat este o piedica in raspandirea mesajului crestin. [...]
Am putea considera ca aroganta marturia personala a primatului divin, atunci cand ne imaginam ca primatul divin ar fi o credinta personala si nu, asa cum este, o revelatie divina. De fapt, nu exista, probabil, semn mai mare de smerenie, decat acela de a ne darui adevarului care este absolut, care transcende persoana si optiunea personala, de a ne lauda, am zice, cu ceea ce este deasupra individului. Exact aceasta este smerenia pe care Sfantul Pavel ne-o descopera atunci cand, laudandu-se cu suferintele si faptele sale, ne spune ca ele au sens doar intru Iisus Hristos. Nimeni nu se poate lauda astfel daca isi inchipuie ca Ortodoxia izvoraste din el, nu din Dumnezeu. Un astfel de gand este de o infumurare ingrozitoare si cei ce cred astfel, declarand ca din smerenie nu-si pot proclama propria lor religie ca fiind religia adevarata, neaga cu aroganta traditia ortodoxa, din nefericire, neaga altora dreptul la o marturie puternica si se tradeaza ca fiind fals smerit. Un astfel de ecumenism nu este cu adevarat o forma a dragostei smerite fata de altii si fata de credinta; el este o negare a credintei ortodoxe."
|