Acum cateva zile,cineva m-a intrebat daca eu cred ca exista minuni,iar eu i-am raspuns;"da,cred!,cand ma uit la baietelul meu stiu ca exista minuni(si credeti-ma,are un secret!),fiindca nimic nu poate fi mai minunat si mai frumos ca,chipul unui copil,naivitatea si naturaletea acestuia,dar si complexitatea lui nativa.Puiul meu si toti puii de oameni din lume sunt adevarate minuni ale vietii.Dumnezeu a spus;"Lasati copii sa vina la mine!!!",si cred ca nu a avut nici un fel de dubiu in modalitatea prin care acestia pot veni la El.Orice ati spune,raman la premiza ca acest minunat proces de concepere a unui copil ramane o binecuvantare,macar de s-ar solda procesul in sine cu nasterea de fii,cu responsabilitate si iubire.
Cum ramane cu postul care la unele confesiuni poate avea loc in acelasi timp in care la alte confesiuni,deopotriva ortodoxe,nu se afla in timpul postului???V-ati intrebat?Si atunci cum ramana cu perceptia asupra pacatului de a concepe copii in post,cand la unii este post si la altii nu(BOR vis-a-vi de BOSVR).Bine-nteles,acum depinde cat de intarit esti in asumarea si sustinerea propriei credintei,si atunci pacatul in sine la care dintre acestea poate face referire?Si astfel imi accentuez ideea ca nu suntem decat nicte oameni plini de resentimente si de legi presupuse din imaginatia proprie a caracterului mandru si dezinteresat.
Bine-nteles ca nu aprob si nu intentionez sa sustin conceperea de prunci in timpul postului,insa infirm categoric perceptia careia daca acest lucru se-ntampla dintr-un motiv sau altul,motiv pe care numai Dumnezeu iL cunoaste,acest lucru s-ar solda cu pedeapsa asupra pruncului respectiv.Niciodata!Se mai intampla sa apara boli,sa apara suferinte in trupusorul fragil al copiilor,dar aceasta NICIODATA nu va fi rezultatul neascultarii parintilor lor dpdv spiritual,ci poate doar al neascultarii acestora dpdv medical,sau dintr-o misterioasa problema genetica ori de alta natura,pe care nu suntem noi vrednici sa le aplicam justitia omeneasca.
|