Citat:
|
În prealabil postat de costel
Marian, Parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar constituie, in ge*neral, punctul de sprijin al credintei in existenta raiului si a iadului in*data dupa judecata particulara. Ea vine sa confirme fata de Vechiul Testament, vestea cea buna ca odata cu intruparea si apoi invierea Fiu*lui lui Dumnezeu, s-au deschis portile raiului, pana atunci inchise. Se stie ca pana la intruparea Mantuitorului toate sufletele mergeau in Seol, nu*mele vechi-testamentar al iadului, loc cunoscut Vechiului Testament pentru toti cei trecuti dincolo. Seolul ramane odata cu venirea Mantuitorulul, numai locasul celor rai, iar celor buni li se deschide raiul. Talharului i s-a promis raiul imediat : "Astazi vei fi cu mine in Rai" (Luca XXIII, 43).
|
In Biblie nu apare niciodata termenul de iad. Apare termenul de gheena sau de iaz de foc si pucioasa. In iazul de foc (Apocalipsa cap 20:14, 14) se ajunge doar dupa inviere si judecata. Iar prima inviere are loc la revenirea Mantuitorului, si va fi pentru cei drepti care au trecut la odihna. A doua inviere are loc dupa o mie de ani ("ceilalti morti nu au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani"- Apocalipsa 20:5). Aceasta inviere este pentru cei nedrepti.
Asadar despre iazul de foc se poate vorbi numai dupa invierea si judecarea celor nedrepti. "Oricine nu a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc"(Apocalipsa cap 20:15). Ce este iazul de foc (caruia i se mai spune si iad)? "Iazul de foc este moartea a doua" (Apocalipsa 20:14). In concluzie, nici cei din Vechiul Testament si nici cei din Noul Testament nu puteau sa ajunga in iad (sau cum vreti sa-i spuneti). Moartea a doua (iazul de foc sau iadul) este pedeapsa finala si are loc dupa o inviere si o judecata finala. A nu se confunda iadul cu locuinta mortilor. "Si Moartea si Locuinta Mortilor au fost aruncate in iazul de foc"(Apocalipsa cap. 20:14)
Nimeni nu-si poate primi rasplata pana nu are loc o inviere. Iisus Hristos nu a schimbat starea omului in moarte. EL a adus posibilitatea invierii si iertarii, pentru toti. Si inainte de venirea Mantuitorului si dupa inaltarea Sa moartea era asemuita cu un somn. Despre diaconul Stefan se spune, atunci cand a murit, ca "a adormit"(Faptele Apostolilor cap.7:60). Lui Daniel (Vechiul Testament) i se spune: "IAR TU DU-TE, PANA VA VENI SFARSITUL; TU TE VEI ODIHNI, SI TE VEI SCULA IARASI ODATA IN PARTEA TA DE MOSTENIRE, LA SFARSITUL ZILELOR"(Daniel cap. 12:13). Acelasi indemn este valabil pentru toti. Dar nu toti vom mosteni acelasi lucru.