Mitul lui Stefan nu este o manipulare si nici o falsificare a istoriei, el fiind un produs natural al admiratiei oamenilor fata de persoana sa, incepand cu contemporanii sai si pana astazi. Nu doar legendele ci si documentele vremii atesta faptul ca domnitorul a fost intr-adevar Mare, iubit de popor atat in viata cat si dupa moarte. Credinta, dragostea de neam, stiinta militara ori diplomatia sunt tot atatea calitati dovedite ale voievodului. Cu siguranta sunt si destule ce i se pot reprosa lui Stefan, dar un lucru este cert: Moldova a ramas libera intr-o perioada extrem de grea a istoriei si asta (si) datorita geniului conducatorului ei!
In ce priveste mai vechea invinuire ce i se aduce nu atat lui Stefan cat mai ales Bisericii Ortodoxe Romane anume ca ar fi canonizat un om care a avut trei neveste si despre care se spune ca ar mai fi facut si alti numerosi copii (bineinteles ca nu cu cele legiuite soate), e bine de stiut un lucru: Stefan n-a fost”facut” sfant pentru faptul ca ar fi avut o viata de mare mistic; n-a trait in vreo pestera, lecturand scrierile ascetice si practicand rugaciunea inimii. Cu alte cuvinte imaginea lui nu se suprapune peste aceea a unui sfant clasic, tipizat, asa cum poate foarte multi si-l imaginează. A nu se uita ca Stefan cel Mare a trait in tumultul vietii sociale, politice, pe cea mai inaltă pozitie a Moldovei de atunci si, chiar in acele vremuri tulburi, cu toate caderile posibile, credinta sa a fost una reala, pilduitoare. Nu doar credinta, ci dragostea de cele sfinte, concretizata in zidirile sale manastiresti, in nenumaratele danii catre biserici si catre Sfantul Munte Athos, in biruintele repurtate impotriva vrajmasilor si urmate nu de banchete si betii ci de posturi aspre(de pana la patru zile!), insotite de multumiri din inima aduse lui Dumnezeu! Toate aceste raze luminoase ale sufletului sau nu puteau să nu razbata peste veacuri si sa inflacareze inimile romanilor chiar si din aceste timpuri post-moderne. Nu este greu de imaginat cam cum ar fi aratat Moldova, ca si o buna parte a Europei civilizate, daca Stefan n-ar fi opus armele sale(spirituale, mai ales!) cuceritorilor Bizantului, aflati in plina expansiune! Toate aceste lucruri, pe langa cunoscuta evlavie populara, au contribuit decisiv la canonizarea sa, mai ales cand se stie ca domnitorul avea duhovnic si se spovedea in mod regulat, impartasindu-se cu Sfintele Taine, ceea ce insemneaza ca facuse pocainta si primise iertarea pentru pacatele pe care, ca un om, le va fi avut! Oare cati dintre detractorii sai de astazi au si ei un duhovnic in fata caruia, macar din cand in cand, sa-si marturiseasca alunecarile?! Cunosc, oare, carcotasii moderni, existenta în calendarul Bisericii Ortodoxe, cat si in al celei Romano-Catolice, a celui ce fusese rastignit de-a dreapta Mantuitorului tocmai pentru faptele sale oribile si care nu aude din gura Acestuia cuvinte de repros sau respingere, ci, in virtutea caintei sincere, primeste nu doar iertarea ci si accederea în Raiul sfintilor: “Adevărat graiesc tie:astazi vei fi cu Mine în Rai”(Luca 23,43)?! Au aflat, oare, toti cei care stramba din nas si zambesc ironic, cu superioara intelegere, atunci cand aud pomenindu-se despre sfintenia lui Stefan cel Mare, despre un “oarecare”Pavel Apostolul care, in tineretea sa prigonise aprig pe crestini, pe unii chiar dandu-i mortii, ori de Constantin cel Mare care abia pe patul mortii primeste botezul crestin, ori de Sfanta Maria Egipteanca-cea mai celebra desfranata a timpului sau?!-fragment aparut in ziarul "LUMINA".
|