pacatele ne despart pe noi oamenii de Dumnezeu,iar Mintuitorul ,avind luate asupra lui pacatele lumii intregi ,aceste pacate l-au despartit pt o clipa ,macar, de Tatal ,in clipa acelei exclamari ,dar EL nu a deznadajduit in durerea LUI pentru lume fiind sigur ca tatal pina la urma,in ciuda acestui simtamint omenesc ,il va ajuta .Fiecare dintre noi ,cind Dumnezeu ne arata multimea de pacate cu care l-am necajit de-a lungul vietii noastre ,ne simtim parasiti de Dumnezeu ,dar din iadul deznadejdii noastre NU TREBUIE SA DEZNADAJDUIM asa cum a scris SF. SILUAN,ci sa avem in continuare nadejdea ca Dumnezeu ne va ajuta .CONDITIA CA SA NE AJUTE NE-O SPUNE INSUSI MINTUITORUL PE CRUCE si ea este ASCULTAREA .Daca a LUI a fost ascultarea de TATAL ,a nostra trebuie sa fie ascultarea de duhovnic ,chiar si daca nu intelegem pe moment de ce ne da un anume canon sau o anumita ascultare.
|