Nu mi se pare deplsat ce scrie in Ioan insa nu sunt deacord cu modalitatea ta de interpretare. Si nu mi se pare contradictoriu ceea ce spune Sf Ignatie si textul indicat de tine, dar cunosc aceasta strategie- rupem versetele din context si le dam o alta interpretare.
Pentru noi criteriul de interpretare nu este nici papa, nici credinciosul, ci Biserica in totalitatea ei. Ea este "stalp si temelie a adevarului" si nimeni nu o poate inlocui."Povestesc unii despre un batran oarecare ca a petrecut saptezeci de saptamani mancand 0 data in saptamana. EI se ruga lui Dumnezeu sa-i descopere din Scriptura inte1esul unor cuvinte si, pentru ca raspunsul lui Dumnezeu intarzia si-a zis in sine: desi am facut atata osteneala, inca nimic n-am castigat. Voi merge acum la un frate si-I voi intreba. Si a inchis chilia, vrand sa piece. Atunci I-a intampinat un inger al Domnului care a grait catre dansul: saptezeci de saptamani ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta de Dumnezeu. lar cand te-ai smerit a iesi la fratele tau, sunt trimis sa-ti vestesc tie cuvantul neinteles; si acestea spunandu-i-Ie, ingerul a plecat de la dansul."
(Dupa Patericul egiptean) Cred ca exemplu din pateric, accentueaza importanta comuniunii, pentru ca adevarul nu este rodul subiectivitatii, ci al comuniunii. interesant este ca Scriptura nu poate fi interpretata in mod individualist chiar si in cazul acestui frate. Si un alt lucru interesant este ca orice progres in cunoasterea lui Dumnezeu presupune un progres in viata duhovniceasca, pentru ca ratiunea subiectiva a omului patimas nu descopera sensul intiparit de Ratiunea Suprema sau Logosul (Fiul lui Dumnezeu), ci inventeaza sensuri.
|