Doamne ajuta!
Desi sunt nevrednic si prea putin faptuitor de fapte bune,am avut si eu bucuria de a simti din plin ajutorul Sfantului Preacuviosului parintelui nostru Arsenie.
Am citit prima data despre parintele Arsenie ....in Formula As,prin 2001, unde se publicasera mai multe materiale ce se regaseau (am aflat mai tarziu) in cartile cu marturii din Tara Fagarasului. Am fost foarte impresionat,dar viata mea plina de patimi si fara indreptare spre duhovnicie m-a tinut in meandrele ei,nefacandu-ma partas acestui mare traitor intru Hristos. Iata insa ca 2 ani mai tarziu,cand plecasem in luna de miere impreuna cu sotia intr-un traseu lung prin tara (suntem din Iasi),s-a facut simtit duhul lucrator al parintelui. Plecasem de pe Valea Oltului,conduceam,cand am simtit dintr-o data o dorinta nestavilita sa ne schimbam traseul si programul si sa mergem la mormantul parintelui Arsenie,la Prislop. Nu a contat ca mai aveam drum considerabil de facut, ajungand astfel pentru prima oara sa ne inchinam in locul de unde "tara va lua foc". De atunci ni s-a schimbat viata,cu ajutorul parintelui-ca mijlocitor in fata Mantuitorului-m-am indepartat de niste erezii (bioterapeutul Lazarev),cu care "convietuiam" alaturi de invataturile Sfintelor Scripturi si predaniile Sfintilor Parinti.
In toamna anului 2005,cand incepusem lupta pentru zamislirea unui prunc,a trebuit sa plec de urgenta la Timisoara impreuna cu sotia. La intoarcere am decis ( inca de acasa hotarasem!) sa trecem sa ne inchinam la Sf.Man. Prislop. Dupa o noapte petrecuta la manastire,dimineata,imediat dupa Sfanta Liturghie,am plecat spre Iasi.
Veneam spre casa cu un prim dar-acea pace sufleteasca nemaitraita de care au povestit mai multi credinciosi. In mod sigur am primit mult mai multe daruri,de care pacatosul de mine nici nu am fost constient si nici macar vrednic sa multumesc.
Doresc sa amintesc de un dar pe care l-am trait si l-am simtit, asemanator cu cel povestit de fratele Laurentiu despre parintele Pantelimon de la Sf.Man.Ghighiu.
Tot drumul am trait cu sentimentul ce "ceva" imi duce masina mult mai repede spre Iasi decat imi propusesem eu,ajungand in "dulcele targ" aproape la fel de proaspat ca la plecare!! Eram consternat! Si atunci si acum - o spun foarte sincer-nu voi putea parcurge acei 700-800 km intr-o singura zi si sa ajung la destinatie atat de odihnit.
Ati trait vreo fapta minunata ca urmare a puterii duhovnicesti a Parintelui?
- Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data: “Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum”. Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.
- Cum adica?
- Plutea… Am ajuns in trei ore, desi la dus am mers opt ore. Pe drum am intalnit stopuri, accidente, dar nu ne-am oprit, pe toate le-am depasit, parca prin aer. Ma uitam la omul care conducea si ma intrebam de ce trece pe rosu, doarme? El nu spunea nimic, nu spuneam nici eu. Parca ne temeam sa vorbim. Cand am ajuns aproape de manastire, aici, masina a inceput sa se auda cum merge pe pamant. Si a zis soferul: “Masina noastra merge pe pamant“. L-am intrebat: “Ce-ai simtit, omule?“. Si el: “Am simtit pe cineva in spate si altceva nimic. Eu n-am condus pana aici, stiu ca masina a mers singura“. Si-am auzit atunci o voce in spate: “Pana aici am venit cu voi“. Cand m-am intors, nu era nimeni."
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/02/02/minuni-vechi-si-noi-ale-parintelui-arsenie-boca/#more-2151