Anita,ai spus ceva pe-acolo de pedeapsa,dar nu ai specificat nimic despre pedeapsa ce se abate asupra copiilor.
Da,poate ca am sufletul impietrit atunci cand vine vorba de atitudinea adultilor fata de copii.Si ma intreb a nu stiu cata oara;SUNTETI MAME?Pentru ca vad in jur multa iresponsabilitate,si nu necredinta,vad in jur multa raceala si mandrie,atunci cand vorbim despre altii,cand tratam necazurile altora,fara sa ne putem vedea catusi de putin pe noi insine.Tocmai pentru ca am inima impietrita nu indraznesc a judeca pedeapsa si a o atribui cu atata usurinta oamenilor,bietelor fiinte vulnerabile si neputincioase.
Am vazut acum cateva zile la televizor,cazul unei mame DISPERATE care lupta pentru viata copilului ei ce suferea de paralizie,hipoacuzie,epilepsie...etc,inca de la nastere,sau mai bine spus datorita unei complicatii ulterioare nasterii din lipsa creierului de oxigenare eficienta,astfel medicii care au luat in primire nou nascutul au fost invinuiti de malpraxis.Ma uitam la acea mamica tanara si disperata,ai vedeam si ai simteam imensa suferinta pricinuita de problemele unicului ei bebelus.Incepuse,de atata suferinta sa decada psihic,nu mai stia incotro sa apuce si nu se putea impaca cu situatia.Este o durere de nedescris,uneori aproape inumana,nu se poate concepe o astfel de durere,dar omul rabda,pentru ca iubeste,omul rabda enorm de mult si se mistuie pe sine,pentru ca simte tot atat de mult.Este cumplit,si nici o mamica pe aceasta lume nu merita judecata.Dar eu stiu ca voi,"cei vrednici",i-ati gasi pe loc acestei mamici cusuri si cauze de necredinta,stiu ca veti gasi repede si lucrul ce a rezultat nefericirea ei.Dar nu este asa,si va rog pe cei care nu aveti inima impietrita,sa-mi spuneti daca sunteti mame si sa-mi spuneti daca v-ati lovit de durerea de-a va vedea copilul suferind cumplit,sa-mi spuneti daca v-ati judecat pe sine din necredinta si v-ati resemnat,sau ati iubit,ati suferit si ati daruit mai mult decat o poate face orice fiinta pamanteana.
Eu nu cred ca s-a facut o statistica asupra copiilor,si respectiv oamenilor care au fost conceputi in post,asupra calitatii vietii acestora,eu nu cred ca oamenii credinciosi tin cont intr-un mod expres de aceasta posibilitate,fiindca familia este diversa si sa nu uitam ca aceasta "greseala" are in vedere doi oameni si nu unul,uneori unul dintre acestia fiind mai pasiv,iar celalalt mai impunator.Exista tot felul de relatii,de casnicii,fie ele si credincioase,nu se dovedesc mot-a-mo a se desfasura ca la carte,dar nici nu inseamna ca dintr-o evitare sau dintr-o impreunare,daca nu a avut loc atunci cand trebuie,ar iesi de asemenea o greseala.Atata timp cat pruncul este lasat sa se dezvolte pentru a capata forma si viata binecuvantata de Dumnezeu,eu nu cred ca mai conteaza cand acesta a fost conceput,conteaza ca este o noua viata,SI ASTA ESTE TARE IMPORTANT.
Daca s-ar gandi toti,ca daca a apucat sa conceapa un copil in post,daca s-ar gandi ca acesta va fi bolnav sau ca va suferi,ar insemna sa se teama,mai cu precadere decat caderea in pacat,si sa renunte la copil din perioada intrauterina.Vi se pare mai plauzibil?Nu cred!,deci uitati-va cate aberatii eliminati din mintile acelea simpliste,in care judecati acest lucru doar in contextul formal.Uitati-va in jur,sau la viata proprie,chiar daca "atunci nu cunosteati pe Dumnezeu!",totul se leaga,si totul ne este dat cu intelepciune,chiar daca nu cunosteam pe Dumnezeu nu inseamna ca nu vom fi judecati pentru tot,insa ar trebui sa invatam si din acea perioada neutra,caci am trait-o ,totusi.
Si va rog sa-mi spuneti,unde anume spune in Sf,Scriptura ca doi oameni casatoriti trebuie sa se impreuneze numai in zilele "a",sau "b",chiar va rog!Unde spune ca intr-o relatie de casatorie impreunarea constituie un pacat,in nu stiu ce perioade,atata timp cat aceasta are loc in conditii firesti?Iisus cand a venit pe pamant a vorbit sa nu tanjesti la femeia aproapelui,nu a specificat atatea detalii pe care le aduceti voi ca pavaza a casatoriei,si ca pedeapsa asupra acesteia in acelasi timp.
Am vazut o femeie careia i-a murit copilasul la 8 lunisoare de pneumonie,pentru ca traia intr-o debara improprie,a mai vazut o femeie careia copilul i s-a imbolnavit grav de ficat pentru ca i-a dat sa manance lapte de vaca nediluat,inca de la nastere,vad copii pe strada,prin canalizari sufland si inspirand din punga de bronz,vad copii care fac sex exact ca si cainii vagabonzi,pentru ca si ei sunt tratati si traiesc tot astfel.Vad groaza in jurul meu,si nu datorita necredintei ci datorita nepasrii si a lipsei de educatie din jurul nostru.Deci cred ca ar trebui sa devenim credinciosi inainte de toate prin integritate,sa fim mai buni si mai intelegatori,sa aducem educatia cel putin la rangul fastului de sarbatoare religioasa,sa invatam copii ianinte de toate sa fie oameni si sa fie responsabili,sa le pese si sa daruiasca prin intelegere,nu sa faca dragoste in nu stiu ce zi...caci este absolut inutil si fara pic de valoare daca esenta noastra este subreda,daca personalitatea este inconstienta si fara principii bine definite,daca nu avem cunostinte despre viata,pentru a face fata vietii cu demnitate.
Sunt atat de infime si de aberante aceste legi despre cum trebuie sa traim din punct de vedere spiritual,pentru ca noi trebuie sa incepem cu inceputul,ca sa putem sa discernem.
De aceia viata a devenit un haos,pentru ca nu suntem niste credinciosi,ci niste actori care racitam la infinit randuri si randuri religioasa,fara viata in noi,pentru ca impunem fara sa aratam ca ceea ce dorim ne caracterizeaza,si ca totul vine din ceva,din tot ce ne-nconjoara.Imi pare rau popor crestin,dar nu-l pot simti pe Dumnezeu in ura,dispret si in nepasare,in instigarea la pedeapsa,nu-l pot simti pe Dumnezeu in atata materialism si interes,nu-l pot simti pe Dumnezeu in buze patimase,care te-ar viola cu o privire,nu-l pot simti intr-un mediu in care educatia nu are atata valoare daca nu este din biblie...caci se tot vorbeste despre cuvintele din biblie intr-o lume in care ai nevoie de o minte antrenata ca sa poti sa asculti cu duhul,ai nevoie de cultura pentru a impaca natura omeniei cu ceea ce l-a creeat.Si de aceia am inima impietrita,pentru ca m-am adaptat!!!
|