Dupa un studiu atent, Pr. Prof. V. Gheorghiu, traducand cuvantul "frate" ajunge la concluzia ca notiunea include pe toti cei ce erau de varsta apropiata si apartineau aceleiasi familii, asadar si cumnatii (femei ori barbati) si tot asa si verii primari si secundari. Cu alte cuvinte toate persoanele de varsta apropiata, care apartineau unei familii (rude de sange sau prin cuscrie) pana la gradul al VI-lea de rudenie, se considerau "frati" in limbajul evreilor. Cuvantul "frate" in inteles obisnuit, insemnand de fapt ruda. Aceasta s-a intamplat din pricina ca limba ebraica era "foarte saraca in cuvinte". In Vechiul Testament intalnim destule exemple din care se poate vedea cat de larg era intelesul cuvantului frate. Avraam era considerat frate cu Lot, caruia de fapt ii era unchi (Facere 11, 27; 12, 5; 13, 8; 14, 14-16). Iacov, nepotul lui Avraam s-a casatorit cu verisoarele sale - surorile Lia si Rahela, fiicele lui Laban, nepot de frate lui Avraam, frate cu Nahor, deci veri de gradul II - si se numeau frati (Facere 11, 27; Numeri 16, 10). Dar aria cuvantului "frate" se extindea si asupra celor care se aflau prin preajma membrilor unei familii si a celor care, de cele mai multe ori nu aveau nici o legatura de rudenie. (Chiar si pastorilor, evreii li se adresau cu cuvantul frate - Facere 29, 4). Psalmistul, pentru notiunea de fratietate foloseste cuvantul "ah" (Psalm 34, 14).
Desigur ca originea notiunii rezida in conceptia iudaica potrivit careia toti oamenii sunt fiii unui singur Parinte. De aceea oamenii se considerau intotdeauna frati, apreciind ca egalitatea si fratietatea sunt rodul creatiei lui Dumnezeu care a intemeiat toate (Psalmi 42, 2-3) si le-a dat omului din iubire. Pentru aceasta "toti cei ce se tem de Domnul si de legamantul facut de El" (Psalm 24, 11-14) "sunt ca fratii si Domnul ii pazeste" (Psalmi 144, 19-21), sau - "cat este de bine si cat este de frumos sa locuiasca fratii in unire" (Psalm 132, 1).
|