Citat:
|
În prealabil postat de ancah
Draga ory, toata discutia asta are un singur sens: un indemn catre o viata morala a viitorilor parinti. Este singurul mod corect de a privi lucrurile.
Cine se stie cu pacate, si toti avem, sa dea fuga la duhovnic, cat mai sunt in viata acestia, tot mai putini la numar, si sa se spovedeasca, sa-si faca canonul si sa traiasca fericiti pana la sfarsitul zilelor.
|
Buna ziua Ancah!
Preafericitul Parinte Cleopa amintea ca se bucura cand veneau la spovedanie unele familii care traiau dupa randuiala dreapta, in curatie, cu mare frica de Dumnezeu, si Preasfintia Sa era constient ca in ziua de azi nu sunt prea multe astfel de cazuri... Fericiti acei barbati si acele femei care se pazesc si care isi duc viata in curatie si cu frica de Dumnezeu!!! Asta da viata "morala" dupa cum spui....
Eu am o mare dilema: sunt mamica singura deoarece sotul meu a hotarat sa divorteze cand copilasul nostru avea 3 saptamani de viata.....!!!! Poveste grea.... m-a marcat profund.
Pentru ca am citit ce ai spus despre moralitate, cum ar fi oare moral: vreau sa imi cresc copilul in frica de Dumnezeu, insa mi-e teama ca eu nu procedez in primul rand cum trebuie; il impartasesc saptamanal, il invat rugaciuni, ii povestesc despre bunatatea Lui Dumnezeu (asa cum ii pot spune unui copil de 3 anisori) insa durerea din sufletul meu este ca nu imi pot infrana dorinta de a avea o (noua) familie, as vrea sa imi refac viata, sa aiba si copasul meu un tatic, si sa mai am copilasi si sa ii educam cu frica de Dumnezeu, exact opusul la ceea ce a fost cu tatal lui; Oare e moral ca sunt atat de slaba si ca imi doresc o familie asa cum descrie parintele Cleopa? eu care am fost maritata o data.....
Multumesc si Doamne-ajuta!!!