Am sa va spun eu citeva cuvinte :
Parintii mei au fost crestini asa ca m-am nascut in atmosfera credincioasa .Mama m-a dus la biserica poate vreo 15 ani dupa care m-a lasat in pace . Pot sa spun ca virgula ca copil am trait totul superficial ,in virtutea inertiei din familie , nu ma preocupa subiectul , nu ma intrebam nimic , nu ma interesa nimic . Si totusi creierul "s-a incarcat" caci dupa o lunga perioada de pribegie , m-a trezit Dumnezeu si toate cunostintele mele acumulate (caci Evanghelia in biserica am memorat-o ,n-o citisem niciodata )au inceput sa lucreze dintr-odata ,setea de informatie ,de cunoastere a celor sfinte a trecut pe plan principal.
Sa nu ma departez pre tare ,sa raspund la intrebari :
2. Schimbarea s-a produs print-un soc ,am pierdut pe cineva drag , Dumnezeu sa-l odihneasca .
3. La intrebarea a treia nu pot sa spun mai mult decit atit :
Durerea despartirii de Dumnezeu pentru asa o perioada de timp , nu poate sa ti-o ia nimeni , macina sufletul . De cite m-am lipsit ,de cite n-am avut parte ,cit am suparat pe Dumnezeu !...... pentru care rugaciuni m-a suportat si nu mi-a luat sufletul in mijlocul ratacirii ? E rau sa fii dator la cineva , dar mai ales la Dumnezeu !
Doamne ajuta !
|