O postare mai ingrijita (fara "sh-uri" si "tz-uri", care nu-si au echivalent in literele alfabetului englez, a canoanelor aceluiasi Sfant Sinod Ecumenic de la Niceea (325 d. Hr.):

Canoanele Sinodului I ecumenic

1 sin. I ec. Automutilatii nu pot fi clerici Dacă cineva în boală s-a tăiat cu mestesug (s-a operat) de către
medici, sau de către barbari s-a tăiat, acest să rămână în cler; iar
dacă cineva sănătos fiind s-a tăiat pe sine, acesta, chiar dacă se
numără în cler (chiar dacă este membru) al clerului, se cade să
înceteze (a mai face parte din cler) si de acum înainte, nici unul
dintre cei de felul acesta nu trebuie să se înainteze (în cler).
Precum este lucrul vădit că (aici) se vorbeşte despre cei ce fac
isprava aceata înadins si care îndrăznesc să se taie pe ei însisi;
tot la fel (este vădit că) dacă oarecari au fost scopiti (făcuti
eunuci) de către barbari sau de către stăpâni, însă altminterea sar
găsi vrednici, pe unii ca acestia canonul îi primeşte în cler.
21, 22, 23, 24
ap.; 8 sin.I-II

2 sin. I ec. Neofitii să nu fie primiti în
cler.
Deoarece multe s-au făcut împotriva canonului bisericesc, fie
din nevoie, fie în alt chip, la stăruinta oamenilor, încât oamenii
abia veniti de la viaţa păgânească la credintă si care în scurtă
vreme au fost catehizati se aduc îndată la baia spirituală, si
deodată cu botezarea se înaintează la episcopat sau la
prezbiterat, s-a socotit că este bine de acum înainte nimic de
acest fel să nu se mai facă; pentru că îi trebuie timp de mai
multă ispitire celui care se catehizează (catehumenului) si după
botez. Căci este lămurită scriptura apostolică ce zice: "Nu neofit,
ca nu mândrindu-se să cadă în osândă si în lantul (cursa)
diavolului" (1 Tim 3,6). Iar dacă cu trecerea vremii, s-ar afla vreo
păcătuire sufletească cu privire la o persoană (a unei persoane)
si s-ar dovedi de către doi sau trei martori, unul ca acela să
înceteze din cler. Iar cel ce ar face (proceda) împotriva acestora,
aceluia i se va pune la îndoială calitatea de cleric (în privinţa
apartenenţei lui la cler), ca unul care a cutezat să se
împotrivească marelui sinod.
61, 75, 80 ap.;
9 sin.I ec.; 9,
10 Neocez.; 3
Laod.; 10
Sard.; 17 sin.III;
89 Vasile
cel Mare; 1,4
Grig. Nyssa

3 sin. I ec.
Clericii să nu aibă ţiitoare. Marele sinod a oprit cu desăvârşire, fie episcopului, fie
presbiterului, fie diaconului, fie oricui dintre cei care sunt în
cler, să li se îngăduie a avea femeie împreună locuitoare
(concubină), afară doar de mamă, sau soră, sau mătusă, sau
numai astfel de persoane cu privire la care a fugit toată bănuiala
(prin care a scăpat de toată bănuiala).
5, 26 ap.; 5,
12, 13 Trul.;
18, 22 VI ec.;
19 Anc.; 3, 4,
25, 38, 70
Cartag.; 88
Vasile cel Mare

4 sin. I ec.

Alegerea şi hirotonia
episcopilor
Se cuvine asadar ca episcopul să se aseze de către toti
(episcopii) cei din eparhie (mitropolie, provincie), iar dacă ar fi
greu un lucru ca acesta, fie pentru vreo nevoie stăruitoare
(presantă, constrângătoare), fie pentru lungimea drumului,
adunându-se în orice chip trei la un loc, împreună alegători
făcându-se si cei absenti si consimtind prin scrisori, atunci să se
facă hirotonia. Iar întărirea celor făcute să se dea în fiecare
eparhie (mitropolie) mitropolitului.
1 ap.; 3 sin. VII
ec.; 19, 23
Antioh.; 12
Laod.; 6 Sard.;
1 C-pol.; 13,
49, 50 Cartag

5 sin. I ec.

Sinoadele Mitropolitane În privinţa celor ce au fost excomunicaţi (afurisiţi) de către
episcopii din fiecare eparhie (mitropolie) fie dintre cei din cler,
fie dintre cei din stare laică, să se ţină rânduiala cea după
canonul care hotărâşte ca cei scoşi (izgoniţi, afurisiţi) de către
unii să nu se primească de către alţii. Să se cerceteze ca nu
cumva aceştia să fi ajuns excomunicati din împutinarea
sufletului (din micimea de suflet) sau din vrajbă sau din vreo
altă scădere de acest fel a episcopului. Deci pentru ca lucrul
acesta să fie cercetat după cuviintă, s-a socotit (părut) că este
bine să aibă loc (să se tină) sinoade în fiecare an, de două ori pe
an, în fiecare eparhie (mitropolie) pentru ca obstea tuturor
episcopilor eparhiei (mitropoliei) adunati la un loc să cerceteze
întrebările cele de acest fel si, astfel, cei care în mod vădit s-au
ridicat împotriva episcopului, după dreptate să fie socotiti de
către toti - excomunicaţi până când obştei episcopilor i s-ar
părea (potrivit) să aducă în privinţa acestora o hotărâre
echitabilă. Iar sinoadele să aibă loc (să se ţină) unul înaintea
Patruzecimii, pentru ca înlăturând orice putinătate de suflet,
darul să se aducă curat lui Dumnezeu; iar al doilea, cam în
vremea toamnei.

6 sin. I ec.
Exarhatele. Alegerea
episcopilor

Să se ţie obiceiurile cele vechi, cele din Egipt şi din Libia şi din
Pentapole, aşa încât episcopl din Alexandria să aibă stăpânire
peste toate acestea, pentru că acest este şi obiciul episcopului
Romei. De asemenea şi în Antiohia şi-n alte eparhii (provincii) să
li se păstreze Bisericilor întâietăţile (privilegiile).
Este apoi cu totul învederat lucrul acela, că dacă cineva ar
deveni episcop fără încuviintarea mitropolitului, marele sinod a
hotărât că unul ca acesta nu se cade să fie episcop. Iar dacă
alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine întemeiată si
după canonul bisericesc, i s-ar împotrivi doi sau trei din vrajbă
(pizmă) proprie, să aibă tărie votul (hotărârea) celor mai mulţi.
34 ap.; 4 sin.I
ec.; 2,3 sin.II
ec.; 8 sin.III
ec.; 28 sin. IV
ec.; 36 Trul.; 9,
16, 19 Antioh.;
13 Cartag.
7 sin. I ec. Cinstirea scaunului din
Ierusalim
Deoarece a avut tărie obiceiul şi vechea predanie (tradiţie) ca
episcopul din Elia (Ierusalim) să se cinstească (să se bucure de
cinste), să aibă urmarea (continuarea) cinstei (acesteia),
păstrându-se însă pe seama mitropoliei propria ei vrednicie
(demnitate).
34 ap.; 2 sin.II
ec.; 12 sin. IV
ec.; 36 Trul.;
19 Antioh.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
8 sin. I ec. Primirea schismaticilor în
biserică
În privinţa celor ce s-au numit pe sine cândva catari (curaţi), iar
acum (se reîntorc) vin la sobornicirea şi apostoleasca Biserică, i
s-a părut sfântului şi marelui sinod ca punându-se mâinile
asupra lor, să rămână astfel în cler. Dar înainte de toate se
cuvine ca ei să mărturisească în scris că vor primi (se vor uni, vor
fi de acord) şi vor urma dogmele bisericii soborniceşti şi
apostolice, anume că vor avea comuniune (împărtăşire) şi cu cei
căsătoriţi a doua oară, şi cu cei care au căzut în vremea
prigoanei (persecuţiei), cu privire la care s-a rânduit timpul (de
pocâinţă) şi s-a hotărât sorocul (termenul de iertare), - aşa încât
aceştia (catarii ) să urmeze întru toate dogmele Bisericii
soborniceşti. Prin urmare, aceştia toţi, fie (că sunt) în sate, fie
(că sunt) în oraşe, numai singuri cei care s-ar găsi hirotoniţi,
(adică) cei ce se găsesc în cler, să rămână în acelaşi chip (în
acelaşi cin, în aceeaşi stare).
68 ap.; 7 sin. II
ec.; 95 Trul.;
14 sin. VII ec.;
13 Anc.; 14
Neocez.; 8, 10
Antioh.; 6
Sard.; 47, 57,
66, 69, 99
Cartag.; 1, 47,
89 Vasile cel
Mare; 12
Teofil Alex.
9 sin. I ec. Ispitirea celor ce intră în cler Dacă cineva fără de cercetare a fost înaintat (rânduit) presbiter,
sau făcându-i-se ispitirea şi-a mărturisit păcătele, şi
mărturisindu-se el, oameneii fiind mişcaţi, au pus mâinile pe
unul ca acesta împotriva canonului, pe acesta canonul nu-l
primeşte (în cler), căci Biserica sobornicească apără (revendică)
numai ceea ce este fără de prihană.
25, 61 ap.; 2,
10 sin. I ec.; 9,
10 Neocez.; 17
sin. I-II; 3, 5, 6
Teofil Alex.;
89 Vasile cel
Mare
10 sin. I ec. Cei ce au căzut odată de la
credinţă nu pot intra în cler
Oricâţi dintre cei câzuţi (de la credinţă) au fost înaintaţi (în cler)
fie din neştiinţă, fie cu ştiinţă mai dinainte ( a stării lor) din
partea celor ce i-au înaintat, aceasta nu aduce slăbire
(prejudiciu) canonului bisericesc, pentru că după ce se vor
cunoaşte, se caterisesc.
62 ap.; 9 sin. I
ec.; 1, 2, 3, 4,
12, Anc.; 10
Petru Alex.; 73
Vasile cel
Mare; 2 Grig.
Nyssa
11 sin. I ec. Treptele pocăinţei celor
căzuţi de la credinţă
În privinţa celor ce au lepădat credinţa, fără silă, sau fără luarea
averilor, sau fără primejduire, sau fără ceva de acest fel, cum s-a
întâmplat sub tirania lui Liciniu, i s-a părut sinodului că deşi nu
sunt vrednici de omenie, să se milostivească totuşi de ei (să fie
totuşi trataţi cu îndurare). Deci câţi dintre ei ca (nişte)
credincioşi se căiesc cu adevărat, să petreacă trei ani între
ascultători şi şapte ani să se smerească (să se umilească, să stea
plecaţi), iar doi ani fără împărtăşire vor lua parte la rugăciuni cu
poporul.
62 ap.; 12, 13,
14 sin. I ec.; 4,
5, 6, 7, 8, 9, 21
Anc.; 2, 19
Laod.; 43
Cartag.; 2, 11
Grig. Nyssa
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
12 sin. I ec. Pocăinţa celor ce vin din
oastea păgână
Iar cei ce au fost chemaţi de har şi au arătat la început zel
(pornire) lepădând cingătorile, iar după aceeea s-au întors ca
câinii la propria lor vomitătură, încât unii şi arginţi (bani) au
cheltuit şi prin daruri au izbutit să ajungă din nou la slujbă în
oaste, aceştia zece ani să se plece ( să cadă, să se umilească),
după timpul de trei ani al ascultării. Dar la toţi aceştia trebuie să
se cerceteze bunăvoinţa şi felul căinţii. Iar câţi arată întoarcerea
lor cu fapte, dar nu de formă (cu chipul), ci cu frică şi cu lacrimi şi
cu răbdare şi cu faceri de bine, aceştia împlinind vremea
hotărâtă a ascultării, se vor împărtăşi neaparat de rugăciuni (vor
participa la rugăciunile comune), episcopului fiindu-i îngăduit să
hotărască (să dispună) ceva şi mai omenos (blând) cu privire la
aceştia. Iar câţi au suferit (suportat) cu nepăsare (îndepărtarea
de la rugăciuni) şi au socotit că pentru reîntoarcere le este de
ajuns forma (aparenţa) intrării în Biserică, să plinească întru
totul (întocmai, pe deplin) timpul (penitenţiei).
62, 83 ap.; 11,
13, 14 sin. I
ec.; 102 Trul.;
4, 5, 6, 7, 8, 9,
21 Anc.; 2, 19
Laod.; 23
Cartag.; 2, 11
Neocez.; 2, 3
Petru Alex.; 3,
73, 74, 75, 81,
84 Vasile cel
Mare; 2, 4, 5
Grig. Nyssa
13 sin. I ec. Împărtăşirea muribunzilor În privinţa celor care stau să moară (dintre căzuţi) să se observe
şi acum vechea şi canonica lege, încât dacă cineva stă să moară,
să nu fie lipsit de cele mai de pe urmă şi mai trebuitoare
merinde. Iar dacă fiind deznădăjduit şi luând împărtăşirea, s-ar
număra din nou (vor rămâne) între cei ce trăiesc (între cei vii)
acela să fie împreună cu cei ce iau parte numai la rugăciune. Dar
peste tot şi în privinţa oricui ar sta să moară, cerând a se face
părtaş de cuminecătură (a se împărtăşi cu Euharistia), (stabilim
ca) episcopul, cu cercetarea (ispitirea), să-l facă părtaş sfântului
dar (prosforei, să-l împărtăşească).
52 ap.; 11, 12
sin.I ec.; 6, 22
Anc., 2
Neocez.; 1
Cartag.; 73
Vasile cel
Mare; 2, 5
Grig. Nyssa
14 sin. I ec. Pocâinţa catehumenilor
căzuţi
În privinţa celor care au fost şi care au căzut (de la credinţă), i sa
părut sfântului şi marelui sinod ca aceştia numai trei ani să fie
ascultători (în treapa ascultării), iar după aceea să se roage cu
catehumenii.
2, 11, 12, 13,
sin. I ec.; 96
Trul.; 5
Neocez.; 19
Laod.; 20
Vasile cel
Mare; 4, 6,
Timotei Alex.;
5 Chiril Alex.
15 sin. I ec. Transferarea clerului este
oprită
Pentru multă tulburare şi pentru gâlcevile care s-au făcut, s-a
părut (potrivit) să se înlăture cu desăvârşire obiceiul, contrar
canonului apostolic (14, 15) care s-a mai găsit în unele părţi, ca
nici episcopul, nici presbiterul şi nici diaconul să nu treacă (să nu
se strămute) din cetate în cetate. Iar dacă meşteşugească ceva
de felul acesta, sau s-ar deda vreunor treburi de acest fel, să se
lipsească cu desâvârşire de o atare uneltire şi să se aşeze din
nou în Biserica în care a fost hirotonit episcopul, sau presbiterul
(acela).
14, 15 ap.; 4
sin. II ec.; 5, 6,
10, 20, sin. IV
ec.; 18 Trul.; 3,
13, 16, 21
Antioh.; 1, 2,
3,, 12, 16
Sard.; 48, 54,
65, 71, 90
Cartag.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
16 sin. I ec. Osândirea clericilor care se
mută singuri
Câţi dintre presbiteri sau diaconi, sau peste tot, cei ce se
numără în cler (sunt socotiţi în rândul clerului), în chip
cutezător, neavând înaintea ochilor nici frica lui Dumnezeu,
nerecunoscând nici canonul bisericesc, vor pleca de la bisericile
lor, aceştia nu trebuie să fie primiţi nicidecum în altă biserică, ci
trebuie să fie siliţi ca să se reîntoarcă în parahiile (eparhiile) lor;
sau dacă stăruiesc (persistă), trebuie să fie excomunicaţi (să fie
fără de împărtăşire). Iar dacă ar şi îndrăzni cineva să răpească
pe cel ce este al altuia (aparţine altuia) şi să-l hirotonească în
Biserica lui, fără încuviinţarea episcopului propriu de la care a
fugit cel ce este numărat în cler ( este socotit în rândul clerului),
să fie hirotonia (lui) fără tărie.
14, 15, 16 ap.;
15 sin. I ec.; 5,
10, 20, 23 sin.
IV ec.; 17, 18,
20 Trul.; 3, 21
Antioh.; 1, 2,
13, 15, 16
Sard.; 20, 54,
80, 90 Cartag.
17 sin. I ec. Osândirea dobânzii şi a
cametei
Deoarece mulţi dintre cei care se numără în canon (sunt socotiţi
în rândul clerului) urmârind lăcomia şi câştigul ruşinos (alergând
cu lăcomie la câştig ruşinos), au uitat dumnezeiasca Scriptură
care zice; "argintul său nu l-a dat pentru camătă (dobândă)" Ps.
14,5; şi dând împrumut cer sutimi (procente), sfântul şi marele
sinod a socotit a fi cu dreptate, că dacă după această orânduire,
s-ar găsi cineva luând camătă din îndeletnicire (cu treaba
aceasta, cu cămătăria), sau astfel învârtind lucru, sau cerând
înapoi şi jumătate, sau orice altceva născocind pentru câştig
ruşinos, să se caterisească din cler şi să fie străin de canon (de
starea clerului).
44 ap.; 10
Trul.; 19 sin.
VII ec.; 4
Laod.; 5, 16
Cartag.; 2, 14
Vasile cel
Mare; 3 Grig.
Neocez.; 6
Grig. Nyssa.
18 sin. I ec. Locul diaconilor în rândul
clerului
A venit la sfântul şi marele sinod (ştirea) că în unele locuri şi
cetăţi, diaconii dau presbiterilor cuminecătura (euharistia), ceea
ce nici canonul şi nici obiceiul nu a predanisit, ca cei ce nu au
puterea de a aduce jertfa să dea trupul lui Hristos celor ce
jertfec (celor ce aduc sfânta jertfă). S-a mai cunoscut şi aceea că
unii dintre diaconi se ating de cuminecătură (euharistie,
împărtăsanii) chiar si înaintea episcopilor. Aşadar toate acestea
să înceteze, iar diaconii să rămână în măsurile lor (în rânduielile,
tocmelilor), stiind că ei sunt slujitori ai episcopului, dar mai mici
decât presbiterii. Să primească aşadar după rânduială
cuminecătura (euharistia) după presbiteri, dându-le-o fie
episcopul, fie presbiterul. Dar să nu le fie permis diaconilor nici
să şează în rândul presbiterilor; căci ceea ce s-a făcut este
împotriva canonului şi împotriva rânduielii. Dar dacă cineva şi
după aceste orânduiri nu ar voi a se supune, să înceteze din
diaconie.
15, 39 ap.; 15
sin. I ec.; 7, 16
Trul.; 5
Antioh.; 20
Laod.
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
19 sin. I ec. Ereticii pavlichieni În privinta ereticilor pavlichieni care au alergat (s-au întors) mai
pe urmă la soborniceasca Biserică, se aşază rânduiala ca ei să fie
neapărat botezaţi din nou. Iar dacă unii în timpul trecut s-au
numărat în cler (au făcut parte din cler) şi dacă se arată
neîntinaţi şi neprihăniţi, după ce vor fi botezaţi din nou să se
hirotonească de către episcopul Bisericii soborniceşti. Dacă însă
cercetarea i-ar găsi pe ei nepotriviţi (nevrednici), se cuvine a-i
caterisi pe ei. Aşijderea şi în privinţa diaconiţelor şi peste tot în
privinţa celor număraţi (socotiţi) în cler, să se observe aceeaşi
rânduială (procedură). Am pomenit însă şi pe diaconiţele
numărate (socotite) în cin (în cler, în schemă) cu toate că nu au
nici o hirotesie, aşa că acestea să fie socotite neapărat între laici.
46, 47, 49 ap.;
15 sin. IV ec.;
95 Trul.; 6,
126 Cartag.; 1
Vasile cel Mare
20 sin. I ec. Oprirea îngenuncherii în
unele zile
Deoarece sunt unii care-şi pleacă genunchii (îngenunchează)
duminica şi-n zilele Cincizecimii - pentru ca toate să se păzească
în acelaşi fel în fiecare parohie (eparhie), sfântului sinod i s-a
părut ca rugăciunile să fie aduse (făcute) lui Dumnezeu stând ei
în picioare.
66 ap.; 66, 90
Trul.; 18
Gang.; 29
Laod.; 15
Petru Alex.; 91
Vasile cel
Mare; 1 Teofil
Alex.

Doamne ajuta.
.................................................. .............................................. ..............
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!