|
În prealabil postat de maria55
Asi vrea sa spun si eu doua cuvinte in ce priveste ecumenismul la nivel personal.
Atitudinea noastra fata de alte confesiuni e una de toleranta , drept sa spun mie nu prea imi place . E ceva rece lipsit de dragoste si intelegere ,cel putin cred eu , pentru cei mai multi .
M-am gindit de multe ori : ce ma fac daca mi se face rau pe strada si un anume "ratacit " se apropie de mine , ma ingrijeste ,ma duce la spital ,sau imi salveaza viata ? Daca asi putea sa mai vorbesc , am sa-l refuz ? Nicidecum ,
m-asi bucura , poate mi-ar fi rusine in inima mea ca nu l-am bagat in seama , nu l-am considerat , am gindit "vai de capul lui " , nu m-am gindit sa-i zimbesc .
Asa ca eu asi vrea nu numai sa-l tolerez , asi vrea sa-l iubesc ca om , asi vrea
sa-l consider egalul meu . Chiar si pe negri asi vrea sa-i accept , sa inteleg ca si ei sint creatia lui Dumnezeu .
Asa mi-asi dori eu ca noi oamenii de rind sa traim .
Acum ,in aceasta "mare de oameni " sint mereu grupuri, grupuri care se ocupa cu propaganda falsa , de " un dialog ai minciunii" , de vrajba.
Fata de astia asi pastra o anumita rezerva .
Cred ca poporul nostru are carente in problema asta ,din cauza conditiilor istorice .
Putin contact cu strainii , lipsa de posibilitate de a vizita alte tari ,alte popoare ,
de a cunoaste personal alti oameni .
Inteleg aceasta situatie , dar cum s-ar putea incalzi un pic atmosfera nu stiu ,nu prea am idei . Probabil ca e nevoie de o voce la nivel de conducere , care sa ne faca sa ne acceptam reciproc , sa ne consideram , sa ne ajutam , sa ne iubim si ....sa pastram distanta .
Doamne ajuta !
|