Atunci cand intram in polemica exista (aproape inevitabil) tendinta de a exagera, sau uneori discutia capata accente mai stridente. Imi pare rau cand se intampla asta, mai ales ca in alte situatii, cand e vorba se na raportam la alte religii sau curente necrestine ii privim pe catolici (ca si pe protestanti) ca pe niste frati.
Cu toate acestea nu trebuie sa trecem cu vederea deosebirile dintre noi. Ele sunt reale, avem spiritualitati diferite. Dar nu varietatea ne sperie (dimpotriva, ea exista si in ortodoxie si e binevenita), ci corectitudinea caii. La nivelul credinciosului obisnuit nu se observa foarte tare diferentele, insa cand cineva se angajeaza mai hotarat pe calea poruncilor Mantuitorului este pus in fata unor alegeri: nu poate fi si ortodox si romano-catolic simultan. La nivelul sfintilor, cei care sunt "produsul finit" al unei spiritualitati, se observa diferentele. Sf. Ignatie Briancianinov are o carte interesanta, "Despre inselare", in care vorbeste despre starea de inselare sau amagire a unor "sfinti" catolici. Nu am timp sa dau acum mai multe detalii, dar voi reveni.
De ce marii parinti ortodocsi sunt critici la adresa catolicismului? Pentru ca ei au vazut in viata sfintilor catolici (i.e. a celor propusi de BRC ca modele) lucruri care vin de la Inselatorul. Aparitiile marianice, stigmatele, penticostalismul, cultul inimii lui Isus sau al Mariei, s.a. - sunt toate manifestari ale unei spiritualitati false, in spatele careia nu sta Duhul Sfant, ci alt duh. Din pacate la ei sunt putini cei care mai vad lucrarea demonica in spatele acestor manifestari.
Un romano-catolic contemporan nu prea mai stie sa deosebeasca graul de neghina, nu mai simte pericolele duhovnicesti, este un optimist naiv.
|