Ancah,cand Isus a spus bogatului sa dea averea sa la saraci si sa-i urmeze Lui,nu s-a referit nicidecum la o forma de calugarie,ci la a-I urma prin modestie,prin a se departa de grijile ce sunt impuse de avere,de raceala pe care averea o aduce cu sine omului.Iisus i-a spus sa-i urmeze prin simplitate si nevointa unei vieti sarace si demne,prin a incerca sufletul acestuia in momentul in care trebuie sa-si ddea toata agoniseala.Fiindca prin avere,vrend nevrand omul devine robul acestuia,grijile se inmultesc,zilele se saracesc de virtuti si astfel ajungem sa ne departam de Dumnezeu.Dumnezeu nu a indrumat spre castitate si jertfa,ci spre cinste si curatie,aceasta constand in a nu tanji la femeia aproapelui.
Sunt foarte multe teorii care implica aceasta forma de retragere sociala,respectiv calugaria,care nu au nici o legatura cu ceea ce a adus Dumnezeu Mantuitorul pe pamant.Acestea au fost inventate si aduse la gradul de sfintenie odata cu dorinta unora de a fi mai aproape de Dumnezeu,de a fi numai cu Dumnezeu,de a se nevoi si a-si incerca trupul pentru dobandirea virtutiilor,de a-si face taierea voii,taiere care slefuieste mult caracterul unui om.Insa aceasta in conditiile in care motivul este respectat pe cat posibil si adus la savarsirea reala de apropiere fata de Dumnezeu.In ziua de astazi calugaria a devenit un fel de refugiu,sau o joaca de-a viata si misticismul,fiindca nu-si mai atinge nici pe departe scopul initial,si ca atare ar trebui sa se faca o purificare a mediului respectiv,fiindca se va dizolva incet dar sigur in propriile greseli,si va putea disparea definitiv.Nu ar trebui perceputa calugaria ca si o viata ireversibila,aceasta este,dupa parerea mea o mare aberatie care nu are nici o legatura cu dorinta de mantuire reala.Nici nu ar trebui incurajata parasirea acesteia,insa subiectii ar trebui analizati mai cu seriozitate,ar trebui intelesi dupa specificul propriu,iar in cazul neconformarii aproape totale,sa se ingaduie binecuvantarea de a se intoarce in lume.Pentru ca un exemplu astfel negativ,negativ dpdv monahal,nu poate sa aduca folos acelui cadru,ci mai degraba a-l contamina si a atrage dupa sine si mai multe exemple negative.
Ca sa nu mai spun de primirile din partea superiorilor a copiilor ca ucenici pentru perspectiva vietii monahale,ceea ce reprezinta o evidenta eroare,pentru ca acesti copii se vor maturiza si vor realiza ca viata aceia nu-i poate defini si vor merge pana la o confuzie iremediabila,bine-nteles,unii dintre acestia.Multe lucruri din acest cadru merg in contrioverse,de aceia nu exista o justificare viabila ci mai degraba presupuneri si pretezte care nu au puterea de-a remedia atatea conflicte directe sau indirecte ce se creeaza.Oricum,este un subiect complex,si stiu ca va fi tratat totdeauna cu subiectivism,de religia crestina,pentru ca-i este mai usor acesteia sa invoce "scrierile",decat sa-si asume neconcordantele cu realitatea.
VSOVI,AI MARE DREPTATE IN CELE RELATATE DE TINE,MAI SUS!!!
|