Rugaciune catre Prea-Sfanta Nascatoarea de Dumnezeu, dupa unii exegeti, era rostita de Sfantul Palama
Fecioara Stapina Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu Cuvintul cu trup, stiu cu adevarat, stiu ca nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atita de desfrinat, cu ochi spurcati sa vad icoana ta, a celei Prea-curate, a celei Pururea-fecioare, a celei ce ai si trupul si sufletul curat si nespurcat, si sa o sarut cu buze necurate si intinate, sau sa ma rog. Ca cu dreptate este ca de mine, cel desfrinat, sa se ingretoseze si sa ma urasca curatia ta. Dar fiindca Dumnezeu, pe Care L-ai nascut, S-a facut om ca sa cheme pe cei pacatosi la pocainta, pentru aceasta indraznind si eu, ma apropii de tine, cu lacrimi rugindu-ma:
Primeste aceasta marturisire a gresalelor mele celor multe si grele, si o du Unuia-nascut Fiului tau si Dumnezeu, rugindu-te Lui, ca sa fie milostiv ticalosului si tavalitului meu suflet. Ca de multimea faradelegilor mele sint oprit a cauta la Dinsul si a cere iertare. Pentru aceasta, pe tine te pun solitoare si mijlocitoare. Ca multe si mari daruri dobindind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, si uitindu-le pe toate si nemultumitor aratindu-ma, ticalosul, cu cuviinta m-am alaturat cu dobitoacele cele fara de minte si m-am asemanat lor. Aflindu-ma sarac de fapte bune, bogat in patimi, plin de rusine, lipsit de Dumnezeiasca indrazneala, osindit de Dumnezeu, facindu-ma de plingere ingerilor, de ris dracilor, si de uriciune oamenilor, mustrat de constiinta, rusinat de lucrurile mele cele rele si viclene, si mai-nainte de moarte fiind mort, si mai-nainte de judecata de sine-mi osindit, si mai-nainte de munca cea fara de sfirsit, de deznadajduire muncit, pentru aceea, dar, numai la a ta sprijineala alerg, Stapina Nascatoare de Dumnezeu, cel ce sint dator cu nenumarati talanti, cela ce intru dezmierdari cu curvele am cheltuit avutia cea parinteasca, cela ce am curvit mai mult decit curva, cela ce am facut faradelege mai mult decit Manassi, cela ce m-am facut nemilostiv mai mult decit bogatul, cela ce sint sluga lacoma, vas al gindurilor celor rele si viclene, vistierie a cuvintelor celor urite si spurcate, strain de toata fapta cea buna.
Miluieste-ma pe mine, cel smerit. Milostiveste-te spre mine, cel neputincios. Mare indrazneala ai la Cela ce S-a nascut din tine. Nimenea nu are putere precum Tu, Maica lui Dumnezeu. Ca toate le poti, ca ceea ce esti mai presus de toate zidirile, si nimic nu este Tie cu neputinta, numai de vei voi. Deci nu trece cu vederea lacrimile mele, nu te intoarce de catre suspinul meu, nu lepada durerea inimii mele, nu rusina nadejdea mea cea catre tine, ci cu rugaciunile tale cele de Maica, silind pe cea nesilita milostivire a Fiului tau cel bun si Dumnezeu, invredniceste-ma pe mine, ticalosul si nevrednicul robul tau, sa-mi iau frumusetea mea cea dintii si dintru inceput, si sa lepad grozavia patimilor, sa ma slobozesc de pacat si sa ma robesc de dreptate, sa ma dezbrac de spurcaciunea dulcetii celei trupesti si sa ma imbrac intru sfintenia curateniei celei sufletesti, sa mor lumii si sa viez faptei celei bune.
Calatorind eu, impreuna-calatoreste cu mine; pe mare inotind, impreuna inoata; necajindu-ma, mingiie-ma; imputinindu-ma la suflet, imbarbateaza-ma; bolnavindu-ma, vindecare imi daruieste; nedreptatindu-ma, izbaveste-ma; napastuindu-ma, indrepteaza-ma; spre moarte primejduindu-ma, degrab apucind scoatema; vrajmasilor celor nevazuti in toate zilele infricosat ma arata, ca sa cunoasca toti cei ce cu nedreptate ma tiranicesc al cui rob sint eu. Asa, prea-buna Stapina Nascatoare de Dumnezeu, asculta ticaloasa mea rugaciune, si nu ma rusina de nadajduirea mea cea catre tine, ceea ce esti, dupa Dumnezeu, Nadejdea tuturor marginilor pamintului. Fierberea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu potoleste-l; minia cea amara imblinzeste-o; trufia si mindria parerii celei desarte din mintea mea sterge-o; nalucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene si bintuielile cele de ziua
ale gindurilor celor necurate din inima mea imputineaza-le; invata-mi limba mea sa graiasca cele de folos; povatuieste-mi ochii mei sa vada drept faptele bune cele adevarate; picioarele mele indrepteaza-le sa alerge fara de impiedicare pe calea cea fericita a poruncilor lui Dumnezeu; miinile mele fa-le sa se sfinteasca, ca cu vrednicie sa le ridic pe ele catre Cel Prea-inalt; curateste-mi gura mea, ca cu indrazneala sa chem Tata pe Dumnezeu cel infricosat si Prea-sfint; deschide-mi urechile mele, ca sa aud simtitor si ginditor cuvintele cele mai dulci decit mierea si fagurul ale Sfintelor Scripturi, si sa vietuiesc dupa dinsele, intarindu-ma de tine.
Da-mi vreme de pocainta, de intoarcerea gindurilor; de moartea cea de naprasna fereste-ma; osindit de constiinta fiind, izbaveste-ma. Si mai pe urma de toate, fii linga mine la despartirea sufletului de ticalosul meu trup. Sila acea nesuferita lesnind-o, durerea cea nespusa usurind-o, strimtorarea cea nemingiiata mingiind-o, de fata cea intunecoasa a dracilor izbavindu-ma, de cercarea cea prea amara a vamesilor celor din aer si a stapinitorilor intunericului slobozindu-ma, si zapisele pacatelor mele celor multe rupindu-le, cu Dumnezeu ma imprieteneste, si starii Lui de-a dreapta celei fericite la infricosatul judet ma invredniceste, si bunatatilor celor vesnice si nestricacioase mostenitor pe mine ma fa.
Aceasta marturisire o aduc Tie, Stapina mea, Nascatoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor intunecati, mingiierea sufletului meu, folositoarea si nadejdea mea cea dupa Dumnezeu. Pe care cu blindete primeste-o, si ma curateste de toata spurcaciunea trupului si a duhului. Si ma invredniceste in veacul acesta de acum, fara de osinda sa ma impartasesc cu Prea-sfintul si Prea-curatul Trup si Singe al Fiului tau si Dumnezeului nostru, iara in cel ce va sa fie, cu Cina cea prea-dulce si cereasca a desfatarii Raiului, unde este lacasul tuturor celor ce se veselesc. Ca aceste bunatati dobindindu-le eu, nevrednicul, sa slavesc in vecii vecilor prea-cinstit si de mare cuviinta numele Fiului si Dumnezeului tau, Celui ce primeste pe toti cei ce se pocaiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai facut mijlocitoare si chezasuitoare tuturor pacatosilor. Ca prin tine, Prea-laudata si Prea-buna Stapina, se mintuieste toata firea omeneasca, laudind si binecuvantind pe Tatal, pe Fiul, si pe Sfintul Duh, Treimea cea Prea-sfinta si De-o-fiinta, totdeauna, acum, si pururea, si in vecii vecilor. Amin.
|