[color=red][size=3]VICTIMA A PIZMEI. PATIMIRILE FERICITULUI IOAN MAXIMOVICI IN SHANGHAI
[/size][/color]

Preluat dupa "Fericitul Ioan Maximovici. Viata si Minunile", Editura Sophia, Bucuresti 2006

"Vă trimit veşti triste: ieri noapte a murit în Los Angeles Olga Ivanova Semeniuk, care i-a fost foarte apropiată Arhiepiscopului Ioan în Shanghai. În ultimul timp locuia împreună cu fiul ei B. Pentru mine este o pierdere grea. Rugaţi-vă pentru ea. Obinnuia să-mi povestească amintirile ei despre vremurile trecute din Shanghai, unele lucruri despre Arhiepiscopul Ioan pe care nu stiu dacă le cunosteati: cum au încercat unii să-l otrăvească si într-un fel au reusit, căci îl pierdusem aproape de tot. Doctorii se îndoiau că va trăi mai mult de două luni şi au hotărât să-l trimită într-o statiune din Tsandau, ce pe un caz fără speranţă.



Fericitul Ioan avea obiceiul de a mânca numai o dată pe zi, noaptea târziu. Mâncarea îi era pregătită si adusă. Adesea era atât de ocupat în biroul său, că uita de ea, si se răcea. Odată doamna Olga Semeniuk, ai cărei fii erau paracliseri credincioşi ai episcopului si îl însoţeau adeseori, a observat că nu se atinsese de mâncare. Ea a luat farfuria, a încălzit mâncarea si i-a amintit episcopului că a venit vremea să mănânce. El a lăsat-o neatinsă, de parcă ar fi ştiut ceva. Apoi ea a mai încălzit mâncarea de câteva ori, până când a observat că începuse să aibă o culoare ciudată, nefirească, aşa că a aruncat-o şi i-a adus ce mai rămăsese din cina lor, iar el a mâncat cu bucurie. Ea si-a adus aminte de întâmplare după ce a fost otrăvit cu adevărat. (Întâmplarea aceasta i-a fost povestită personal editorului de către Olga Semeniuk în 1969).


Episcopul Ioan nu a vrut să meargă la Tsandau şi a spus:


- De acum încolo să-mi pregătească Olga Ivanova mâncarea.


Ea a primit cu bucurie şi de atunci i-a adus-o mereu şi chiar stătea în faţa lui până când termina. Nimeni nu se atingea de mâncarea lui. În două luni s-a însănătoşit.


Însă odată, după Liturghia de Pasti, a rămas mult timp în altar. Iar când în sfârsit a iesit, era alb ca varul si a început să verse. Preşedinta comitetului de femei al Catedralei a adus repede o farfurie si i-a dat-o. Vărsătura era ciudată, de culoare roz. Era din vinul cu care clătea potirul după slujbă. Au săpat o groapă în grădină si au îngropat-o acolo. Episcopul fusese otrăvit de un preot care mai târziu, în vremea noastră, a locuit în Los Angeles şi a scris articole foarte josnice în ziarele rusesti. Părintele Peter T. obişnuia să vorbească mult de el. Mai apoi, când era pe moarte, de cancer, Arhiepiscopul Ioan s-a dus la el la spital, ca să-i dea dezlegare de păcate, iar el s-a pocăit înainte să moară. Era un fost învăţător din Rusia, demonizat poate, cred eu.


Arhiepiscopul Ioan vizita noaptea spitalele, însoţit de fii familiei Semeniuk. În toate spitalele îl cunoştea lumea şi i se deschideau uşile. Bolnavii îl chemau fără telefon sau telegraf. Am mai notat şi alte amintiri ale Olgăi Semeniuk. Ea a murit pe când dormea, fericita.


Dumnezeu s-o odihnească pe credincioasa Sa roabă şi pe Fericitul Ioan!

Helen Konţevici


Doamne, cate a patimit fericitul Tau arhiepiscop, aici pe pamant.

Sfinte Ioane, roaga-te pentru noi, pacatosii, la Tronul Domnului!
.................................................. .................................................. .......
Doamne, iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!