Nu contest purificarea monahala si tendinta vietii acesteia spre desavarsire,insa contest ceea ce a devenit ea si mai ales lipsa dreptului de a renunta la o astfel de viata,drept spiritual ce ar trebu sa faca o diferenta evidenta intre adevarata viata monahala si viata de manastire traita fara prea multa legatura cu substanta reala a monahicismului.
Chiar daca se pretinde ca viata monahala reprezinta o cununie cu Mantuitorul insusi,printr-o viata dedicata Acestuia,nu cred ca putem trai intr-o ipocrizie absoluta atata timp cat nu ne mai identificam aproape deloc cu acest considerent spiritual,si deci,nu-L putem minti pe Dumnezeu in priviinta vietii care nu se mai dovedeste nici pe departe dedicata Lui,ci unui haos de dorinte si fapte pur laice,acoperite de o haina si un chip care nu pot dovedi singure credinta si specificul monahal.Eu cunoasc foarte bine viata in manastire si lucrul care ma doare cel mai mult nu este tendinta permanenta spre pacate a membrilor acestora,ci ireversibilitatea unei astfel de vieti,de parca detaliile si factorii care o transforma in altceva nu ar conta deloc.Oricum,nu mai are rost sa continui fiindca ar fi foarte multe de deslusit si cunosc destul de bine atitudinea subiectiva si plina de teorii neconcludente a celor care sustin,nu viata monahala,ci existenta acesteia cu orice pret,fie el si pretul pacatului si al perfiditatii.
|