Nu, nu ma supar si chiar regret ca m-am suparat de cateva ori. Imi dau seama ca, de fapt, m-am suparat pe niste oameni absolut "nevinovati" in anumite privinte.
Mentin ideea ca eu vreau sa traiesc linistita, vreau sa dorm linistita si nu vreau sa-mi creez propriul iad asa cum se practica prin apropiere. Nu am nevoie de asa ceva. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o minte deschisa, receptiva la ce este bun, frumos, sanatos. Imi asum un risc. Da? Dar nu exista iad nicaieri, decat aici, pe pamant, si oamenii si-l construiesc singuri cu puterea mintii lor pentru ca si-l doresc si se simt bine in iadul lor. Eu ma simt bine in raiul meu pe care, tot cu puterea mintii, mi-l construiesc. Si, sa stii ca nu sunt singura!
|