ory, nu te mira, caci traim vremurile cele de pe urma, in care harul e putin. Cu toate astea, din multimea de calugari se naste din cand in cand cate un sfant. Daca s-ar sti de la inceput care monah va deveni sfant, ceilalti s-ar putea intoarce acasa, nemai fiind nevoie ca acestia, repetenti la calugarie, sa renunte ei mai tarziu. Dar cum nu se stie, caci e vorba de lucrarea lui Dumnezeu, toti care vor sa traiasca o viata de manastire, vor fi primiti. Initial toti au sansa la sfintenie, dar lasandu-se prada dulcetii vietii, isi bareaza singuri drumul spre sfintenie. Oameni suntem si intelegem aceste caderi, caci le traim si noi.
Acum ca ne-ai spus de nenumarate ori ce gandesti despre calugari, ar fi bine draga ory, sa mai faci o pauza, caci am inteles punctul tau de vedere si nu cred ca e bine sa facem antireclama vietii de manastire, caci ii lovim si pe cei, care traiesc o viata curata si ale caror rugaciuni ne scot din multe probleme si boli. Si apoi sa nu-i judecam, daca nu stim pe propria piele ce greu le e. Numai bine!