De ce?De ce gasim intotdeauna pretexte pentru a scuza pacatul,in loc sa facem ceva concret pentru abolirea lui?De ce gasim mereu scuze pentru neputinta noastra in loc sa o analizam,sa-i echilibram trasaturile asa incat sa nu ne mai mintim atat.Ca este sfarsitul veacului,ca luptra vrajmasul,sau mai stiu eu ce,numai NOI si caracterul acesta dezastruos de prefacut si mandru nu poate sa recunoasca adevarata implicare directa in schimonosirea valorilor spirituale.Intr-o zi aceste pretexte nu vor mai avea nici o putere de amagire si de acoperire a iresponsabilitatilor noastre si a lenevirii perseverente de a lasa lucrurile asa cum sunt,de a nu lua atitudine in priviinta propriilor actiuni.
Traim vremuri pline de informatii,am capatat ochi cu o vedere mult mai larga,nu se mai poate sa mai credem ca greselile din convietuirea umana reprezinta simple ispite,fiindca se vede clar ca acesta nu incalzeste si nici nu rezolva lucrurile in avantajul cadrului spiritual.Deci,trebuie sa facem ceva concret,sa ne pese de ceea ce se-ntampla in jurul nostru,sa indreptam lucrurile,sa vedem de unde a inceput sa putrezeasca sensul real al credintei,sa-l vindecam si sa ne bucuram de el.Dar nu putem face acestea doar teoretic.Iar cei care prefera sa ascunda gunoiul sub pres,acela nu se gandeste la viitorul credintei si la dainuirea acesteia,ci doar la el insui si la egoismul caracteristic.Imi pare rau,dar nu putem zidi cetati doar cu imaginatia,si nu ne putem edifica crezamantul decat prin actiunile individuale si colective ale societatii in care traim.
|