Bag de seama ca nu intelegeti nimic din ceea ce scriu aici,si trancaniti atat de superficial despre viata "cereasca si ingereasca",fara nici o certitudine ca aceasta ar exista in afara cartilor in care v-ati afundat mintea aceia ghidata spre fantastic.
Eu vorbesc de concret aici,eu vorbesc de sinceritate si cinste...nu de minciunile teoretice ce se vor bineplacute auzului,pentru ca daca aceasta viata monahala ar fi intr-adevar cereasca si ingereasca eu nu as indrazni a o contesta.Dar nu este asa,acestea sunt doar mituri,iar eu vorbesc de elucidarea acestei confuzii si adevaratei vieti din manastire.
Vsovi,trancanesti ca o baba de-aceia cu 2 clase despre sfintenie si calugarie,fara sa te dovedesti cat de putin valabil,judecand de suprafata posibilitatea renuntarii acesteia ca crima si minciuna.Nu Sovidiu,un om care pleaca din manastire nu savarseste pacat si minciuna,fiindca s-a despartit de viata ingereasca,ci mai degraba un om care pleaca din manastire este mai degraba cinstit si sincer cu viata ingereasca care se dovedeste doar imaginara si nu reala.Arunci groaznic cu pietre in cei care se despart de asa zisa sfintenie,cand sfintenie este un cuvant pe care-l poti da credintei din suflet,si nu unui mediu de mult apus de sensul principal.Eu vorbesc de realitate si responsabilitate,iar voi de sfintenii imaginare si pedepse si judecati practice.
Un om care a plecat la manastire la 15 ani,nu poate sa raspunda pentru fapta sa atunci cand la maturitate isi da seama ca nu-l poate caracteriza o astfel de viata.Si sa va fie clar,odata cu parasirea manastirii nu se considera ca-L parasesti pe Dumnezeu,cred ca este o diferenta extrem de mare.Poti sa-l parasesti pe Dumnezeu si traind acolo,sau poti sa-L dobandesti pe Dumnezeu mai cu precadere plecand de-acolo si departajandu-te de minciuna si dezinteresul,ura si lenea si toate patimile ce te pot domina intr-un cadru atat de restrans si de viciat.
Vsovi,tot ceea ce ai exprimat mai sus cu atata inversunare impotriva celor care parasesc manastirea,sunt doar abureli,abureli specifice de crestin care nu-l intereseaza esenta si adevarul,adevarul adevarat din viata omului care este determinat de foarte multi factori,de foarte multi indivizi.Sunt pure conceptii ale unei minti simpliste care se complace in IDEEA de sfintenie si nu in veridicitatea ei,cu orice pret.
Ancah,nu am o rana pe care sa nu o pot inchide,nu am pe cine a ierta caci nu am ura....am o viata inainte care a depins de aceste erori si de atata nesiguranta interumana.Si nu este drept,mai ales in virtutea Domnului si legilor divine,nu este drept sa ne batem joc de oameni...si implicit de Dumnezeu.
|