Vsovi,vorbeai de iubire,de indragostire.Da!,m-am indragostit prima data la varsta de 13 ani de profesorul meu de istorie(si directorul scolii),care avea vre-o 40 si ceva de ani.Pe la 16 ani m-am trezit ca tot de el eram indragostita,in tacere,bine-nteles.Ei bine,ce s-ar fi intamplat daca acest om mi-ar fi luat in consideratie simtamantul adolescentin,ce s-ar fi intmplat daca acesta ar fi profitat de mine?,sau unde as fi ajuns oare sa ma casatoresc cu acesta(sa spunem,prin absurditate).Ar fi iesit cu siguranta o nebunie,un hazard.Dar,inainte de toate nu ar fi permis nimeni aceasta,pentru ca nu traim in lumea lui nimeni,aveam un tutore,un indrumator.Poate ca iubirea mea crestea in completare la ceea ce-mi lipsea in sanul familiei,tatal meu fiind absolut neutru,poate ca iubirea mea reprezenta doar un refugiu nevinovat din necazurile familiei mele,orice ar fi putut reprezenta,numai maturitate nu,deci,din start ar fi foat exclusa posibilitatea unei decizii pentru perspectiva,in acest sens.
Asa este si cu manastirea,la o varsta frageda,este ca o indragostire,cineva iti deschide portile spre cunoasterea Divina,cineva incearca sa te convinga ca in manastire curge numai miere si lapte...pentru suflet,bine-nteles.Unii obisnuiesc,chiar sa racoleze fiinte credincioase,pentru viata monahala,aplicand metode diverse pentru aceasta.Odata intrat in manastire se spune ca este pacat sa mai pleci,daca "ai apucat sa mananci trei zile din borsul manastirii".si tot felul de preconceptii cu care se hraneste acest cadru,misterios,de altfel.Viata de manastire odata apucata,se spune ca este ireversibila dpdv spiritual,SI NU ESTE DREP,pentru ca ar trebui luati in consideratie mult mai multi factori care sa mearga in intarirea conceptului de dreptate.Dar nu va faceti griji,acestia sunt luati in consideratie,doar cand vor muschii celor ce elimina astfel de preconceptii,astfel ca uneori le subestimeaza chiar ei,fiindca MARELE PARADOX ESTE ca;sa pleci din manastire este pacat,dar sa fii dat afara din manastire nu mai este pacat(acestea doua cazuri,sub orice motivatie).Deci joci precum se canta,dar mai rau este ca joci propriul suflet.
Si in perioada inchizitiei,cei mai tirani si fara inima credinciosi si superiori au considerat ca sunt indreptatiti de Divinitate sa faca macel si grozaviile pe care toata lumea le cunoaste.De aceia nu ma iau dupa teoriile neputincioase din gura celor impatimiti,si ma iau dupa simtire si dupa faptele ce-mi sunt infatisate inainte-mi.
|